Aripi de hârtie

     Titlul postului e titlul unei melodii si se potriveste perfect cu ceea ce am descoperit astăzi despre mine, dar asta e o poveste care nu şi-ar găsi locul aici. E totuşi o chestie pe care mi-ar plăcea să o împărtăşesc: sunt câteva persoane pe care astăzi chiar le-am făcut să zâmbească. :}

    Astăzi am fost la VoluntEXPO, Săptămâna Naţională a Voluntariatului. Uite că anul acesta am avut posibilitatea să particip în direct şi nu doar ca vizitator ci ca voluntarul cu tricou albastu de lângă cel mai fain stand, standul IMPACT :) Hmm ...care a fost sentimentul?! Păi a fost..., de data asta eram acolo, printre oameni coloraţi, entuziasmaţi, devotaţi si fericiţi că fac ceea ce iubesc, cel puţin aşa speram eu că sunt. Bineînţeles că nu ar trebui să cad în capcana generalizărilor dar....

    Ce mi s-a întipărit în minte?

.....tricourile albastre de la IMPACT, cele vişinii de la Centrul Naţional de Voluntariat, cele albe de World Vision, cele galbene de AGLT, cele grena de la Serviciul de ajutor Maltez, cele albe cu ceapa roşie de la Centrul Raţiu, clovnul celor de la Little People, cerceii tipei de la Habitat pentru Umanitate, vecinii noştri de la centrul "Sfânta Ana". E plăcut gândul "Uite, s-au strâns aici câţiva oameni, fiecare venind din direcţia sa şi fiecare aflându-se în încercarea de a îndrepta o mică parte din lumea asta cam strâmbă!" .

    Ce nu mi-a plăcut defel ?

    În primul rând locaţia, Piaţa Mihai Viteazu nu e nici centrală, nici în apropierea universităţilor sau în calea studenţilor. Astfel, şi datorită aproape inexistentei promovări a evenimentului am rămas în voia trecătorilor. Pentru mine, este pentru prima dată când observ că la sfârşitul unei zile de târg, incă mai există materiale pe mese. În al doilea rând, au venit mai puţine ONG-uri decât mă aşteptam, eu mai ştiu câteva din Cluj care chiar îşi aveau locul la târg. Hmm... viitorul nu sună promiţător, stundeţii chiar caută diverse oferte de voluntariat, daca ONG-urile nu vor ţine pasul, îşi vor pierde potenţiali voluntari în faţa organizaţiilor studenţeşti. În general, programul SNC Cluj-Napoca m-a dezamăgit. Mă aşteptam la iniţiative de amploare care să aducă în atenţia noastră, a tuturor programele de voluntariat, rezultatele munci voluntarilor şi oamenii care renunţă la indiferenţă şi pasivitate.

    Altceva?

    Păi, mulţumesc celor care au fost în cerc la jocuri, a fost îmbucurător si încurajator să vezi că la o simplă strigare se poate strânge un grup de necunoscuţi care mai apoi să se lase prinşi de jocuri simple, chiar penibile dar antrenante si distractive!

 Blog`jurnal: Mă enevează că nu pot scrie cu alineat!