Hai Hai

Tocmai v-am salutat in suedeza :D, nu stiu inca cum se scrie in suedeza asa ca am scris cum se aude :D

Povestim din nou!!

**multumesc clujului pentru " hai sa povestim!" si  "cum esti?"; suna mult mai frumos, cumva mai personal si foarte putin banal in comparatie cu "sa vorbim!" si "ce mai faci?"

Unde ramasesem? La peripetiile de pe drum... in cazul acesta sa povestim despre noi intamplari si sa dam drumul la pareri si impresii despre suedezii din Lund!  :D

Dupa ce m-a ridicat de la gara, Patricia m-a tinut la ea acasa vreo cateva zile si pentru asta Multumesc, multumesc, multumesc! 

Ma gandeam zilele acestea ca nu stiu cum se intampla dar se intampla ca de fiecare data cand apare un plan de a merge intr-un loc nou (oras, tara...), inainte de a ajunge acolo, sa am senzatia ca o sa fiu pierduta, ca o sa trebuiasca sa gasesc acul in carul cu fan. Ajunsa la fata locului, tot cam de fiecare data ma intersesctez cu cineva de cele mai multe ori necunoscuti care ma inarmeaza cu informatii folositoare chiar si fara sa le cer, nestiind ce sa cer (“Apasa pe butonul stop daca vrei sa se opreasca autobuzul intr-o statie!”) -vezi Patricia sau tipul intalnit in bucatarie pe care l-am intrebat daca pot folosi un fierbator si el mi-a aratat cum este organizata intreaga bucatarie (dulapior, sertar, farfurii, cani etc.)- . Uite asa ma trezesc adaptata, integrata mult mai repede si usor decat imi imaginam. Morala? E de tot mers in locuri noi despre care stii ca sunt locuite de oameni si mai usor cu gandurile maro J

Sederea la Patricia a fost cool, mi-o placut di gazdi :D Socializare, socializam, socializare si un film weird!!

Vinerea trecuta, cand am ajuns, bineinteles ca am adormit dupa 10 min de fratii boudlair, pe la ora 6 seara. Sambata am iesit in oras la cumparat mancare si camasi pentru fratele Patriciei. “Lund here I come!!” Pe cuvantul meu ca m-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, dar in ziua aia nimic, dar chiar nimic nu m-a atins. Recunosc, am vazut cateva hainute dragute :D scumpe in banii nostri, acceptabile pentru ei J (le plac bluzitele albe dintr-un fel de in cu tot felul de broderii)

Dintr-o intamplare mai degraba planificata, luni am ramas singura in oras pentru cateva ore. Dimineata ma tot gandeam „Wow!! Cat de fain o sa fie, nu o sa ma mai saturat de hoinarit!!”.  Ajunsa in centru vechi Lundului, am luat-o la picior, m-am tot invartit si am facut cateva poze. Ma asteptam la starea aceea... vorbesc despre o stare foarte faina care ma cuprinde cand sunt intr-un loc nou, dar mai ales diferit de ceea ce ma inconjoara deobicei. Noul ma face curioasa, ma entuziasmeaza, mi se strange stomacul si mi se casca ochii. Eu sunt tipa aceea pe care o vezi ca se uita in sus pe strada, nu-i exclus sa se impiedice de tine sau de orice altceva ce-i apare in cale. De data asta nu am dat peste nimeni, dar a dat o bicicleta peste mine. Venea din spate, nu eram pe o pista de biciclisti si nu ma zanganit.

 Curiozitati despre suedezii din Lund

* nu se feresca, merg tot inainte :))  -auzit si observat-

* la o petrecere esti invitat sa vii cu mancarea ta si sa o consumi numai pe a ta... -auzit-

* stiu engleza, toti!!, de la bunicuta la  adolescent –auzit si experimentat-

Revenind la momentele de explorare a orasului, starea cu pricina nu si-a facut aparitia. Orasul la o prima intalnire nu m-am impresionat cu nimic. Exceptie sunt papucii agatati de cablu, in Romania nu m-ar fi surprins, dar aici, unde prima mea impresie a fost „Doamne cata ordine!! Acesti oameni traiesc pe o plansa de desen tehnic!!”, papucii cu pricina m-au facut sa rasuflu usurata „Hiu!! Nu e totul asezat in cutiute atent etichetate!”. Prima impresie despre care spuneam, s-a format cand eram in taxi (vezi Omar), la intrarea in Malmo unde am vazut un sir de blocuri identice la distante egale intre ele, un peisaj care s-a dovedit a fi specific si Lundului.

Va urma!!

 

Blog` jurnal: Mare parte din lucrurile despre care scriu sunt la mintea puiului de gaina golas :D, nu traiesc cu impresia ca descopar America ;) , dar imi place sa le scriu, asa ca voi continua pana cand nu o sa-mi mai placa :D