Sunt oameni cărora le place să vorbească, eu sunt unul dintre ei :) să fie faptul că mă simt importantă? sau o nevoie constantă de ventilare? sau o hiperactivitate mentală care are nevoie de un spaţiu de manifestare? Nu ştiu! Însă ştiu că simt foarte des nevoia să-mi descarc gândurile şi în acelaşi timp mă simt prea des vinovată că-mi obosesc oamenii dragi cu atât de mult zgomot. Mi-am amintit de blogul acesta, ar putea fi un spaţiu de descărcare tot timpul la îndemână şi... confortabil pentru conştiinţa mea căci tu care citeşti aceste rânduri te poţi opri chiar acum, nu sunt în faţa ta şi ochii mei plini de aşteptări nu pun presiuni asupra ta să mă asculţi :)
În seara asta mi-a fost un pic dor de trecut, nu de oameni şi nu de locuri ci de momentele în care ascultam muzică şi scriam în jurnal! Cineva mi-a spus o dată, tu deschizi jurnalul numai când eşti tristă ceea ce era adevărat însă, nu îmi e dor de tristeţe sau de gânduri care se zvârcoleau şi cereau afară, îmi e dor de liniştea care se lăsa în jurul meu... :)
Celine Dion e parte din acelaşi trecut
