prin jur

poate prea personal

2012-01-25T16:06:00.000-08:00

Sunt oameni cărora le place să vorbească, eu sunt unul dintre ei :) să fie faptul că mă simt importantă? sau o nevoie constantă de ventilare? sau o hiperactivitate mentală care are nevoie de un spaţiu de manifestare? Nu ştiu! Însă ştiu că simt foarte des nevoia să-mi descarc gândurile şi în acelaşi timp mă simt prea des vinovată că-mi obosesc oamenii dragi cu atât de mult zgomot. Mi-am amintit de blogul acesta, ar putea fi un spaţiu de descărcare tot timpul la îndemână şi... confortabil pentru conştiinţa mea căci tu care citeşti aceste rânduri te poţi opri chiar acum, nu sunt în faţa ta şi ochii mei plini de aşteptări nu pun presiuni asupra ta să mă asculţi :)

În seara asta mi-a fost un pic dor de trecut, nu de oameni şi nu de locuri ci de momentele în care ascultam muzică şi scriam în jurnal! Cineva mi-a spus o dată, tu deschizi jurnalul numai când eşti tristă ceea ce era adevărat însă, nu îmi e dor de tristeţe sau de gânduri care se zvârcoleau şi cereau afară, îmi e dor de liniştea care se lăsa în jurul meu... :)

Celine Dion e parte din acelaşi trecut

Îmi e dor de acest blog

2011-12-05T13:30:00.000-08:00

Bună seara dragi prieteni care probabil aţi uitat demult de blogul acesta!

Adevărul este că piticii mei sunt tare agitaţi şi în acelaşi timp obosiţi. Îmi e tare dor sa mă opresc în loc şi să am energia să scriu. Însă, piticii mei cei agitaţi nu-mi dau pace, mă trag fiecare în câte o parte - un mail de scris, un mesaj pe FB, o idee de notat, o persoană pe care am ignorat-o, o temere de transmis, o frică de calmat, o greşeală de asumat, un mulţumesc de spus. Pfiuu, piticii mei sunt şi tare obosiţi, mă lasă în drum în pielea goală. Adică? Adică atunci când am mai mare nevoie de ei, când simt nevoia să scriu şi mă blochez şi nu termin propoziţia cum trebuie.

Pfiu... se apropie Crăciunul şi mi-aş dori din tot sufletul să merg la un concert de colinde cu Ducu Hotima

Somn uşor şi da, Miclein, acest post e pură terapie :))

e 2 martie, se apropie 8

2011-03-02T09:14:00.000-08:00

Aş vrea să vă povestesc despre cum întotdeauna în perioada asta mă cert cu mama pentru că eu cumpăr prea, mult prea multe mărţişoare sau despre floricica albă ce mi-o cumpărat-o tocmai ea când eram super mică şi de care am fost super mândră a doua zi la şcoală sau despre băieţii din gimnaziu de la care primeam felicitări şi aşa eram de curioasă ce au scris, o dată am primit o floare galbenă, de plastic, să vedeţi atunci, cum mi s-or topit picioare iar altă dată o garoafă, auci asta ar fi o poveste lungă. Apoi, ce ştiţi voi!, o domnişoară zâmbeşte într-un fel anume când vine primăvara aaa, şi scrie cuvinte frumoase, ioii! şi floarea albastră, pictată de pe biroul meu de acasă... Aş putea să vă povestesc despre viorele, off! şi multe altele dar nu prea ştiu cum. Vă provoc doar să vă imaginaţi că există o cutie mare, mare plină de motive pentru care nu pot lăsa perioada asta să treacă pur şi simplu. Cutia, de fapt cutiile, chiar există şi mă ceartă mama că de ce nu eliberez dulapul, şi să arunc floarea galbenă de plastic? ha? nici gând!

Waii! şi voi ştiţi în ce manieră grozavă se adună motivele astea? Păi citiţi aici...
Anul aceasta stau în cameră cu cel mai relaxat şi carismatic om din câte am cunoscut, numele ei de scenă e Rastafari şi surpriză, degeaba e aşa cool, căci nu înţelege farmecul lunii martie, ea reciclează mărţişoare şi a râs de mine când i-am spus că anul trecut am făcut mărţişoare din aţă roşie şi albă cumpărate pe pământ suedez (a se citi super scumpe). Daarr, he! he!, i-am găsit mărţişorul potrivit şi a zâmbit dragilor, a zâmbit! Pe cât pariu că pe ăsta nu-l reciclează?

Anul trecut scriam postul acesta cu gândul la tine, anul acesta primăvara m-a prins pierdută printre piticii mei. Gândurile vin valmă şi cu toate că zilele astea s-au mai limpezit şi pentru câteva momente m-am putut plasa liniştită, împăcată şi asumat pe o hartă sunt aici, merg înspre acolo, mă simt un picuţ scufundată. Mi-ar plăcea să scriu asemeni anului trecut, să mă întorc spre mine şi să scot la iveală o părticică de dragul tău dar mă tem că exact în acest moment m-au lăsat piticii fără inspiraţie .... :)

Sunt recunoscătoare pentru voi, bre! Zăpăcita de colegămia tocmai m-a sunat să mă întrebe dacă este pâine şi să-mi spună că a luat sos de soya şi să mă obişnuiesc cu gândul că mâine gătesc orez. Fac orez à la Kiki care anul trecut s-a uitat cu ochi mariii la mărţişorul meu şi a trebuit să-i explic despre ce e vorba, iar acum e în Singapore. Of! Dragii de voi, oamenilor! gravitaţi în jurul meu şi uneori, fără să ştiţi îmi daţi un impuls, energie. Anul trecut Kiki, azi una seniorita, aşa dintr-o dată, atât m-o învârtit, aproape m-o luat pe sus, e o zăpăcită! Săptămâna trecută altă zăpăcită mi-o dat un şut de am ajuns pe celălalt deal, jur! Şi ştiţi ce-i frumos? Dealu-i mai înalt! Se va vedea mâine dacă reuşesc să nu alunec în jos. Io, ioii!

Mulţumesc şi zile frumoase de primăvară!
Mulţumesc şi succes cu piticii voştri ;)

2011-02-07T07:15:00.000-08:00

Am primit ceai de migdale, atat vroiam sa spun.

Se pare că descopăr şi aleg pe măsură ce descopăr!

2011-02-02T05:04:00.000-08:00

Postul acesta a fost scris acum aproape o lună, eram acasă, încă în vacanţa de Crăciun. În ziua aceea, ar fi trebuit să încep cu spor Reassembling the Social, Bruno Latour. Mă aştepta încă de dimineaţă pe birou, mă speria gândul de a mă apuca de ea! Acum e undeva pe dulap toată subliniată şi scrisă. :) a trecut timpul...

Eram cu mâna pe carte când m-au pocnit, m-am trezit umpluând prima pagină cu gânduri.Am scris despre schimbările care s-au produs în felul meu de a percepe şi judeca realitatea ca urmare a celor doi ani şi un pic de sociologie. Cu câteva zile înainte, povestind despre acelaşi lucru cu o prietenă, mi-a scăpat cuvântul inoculare, la care prietena mea s-a uitat un pic şocată spre mine.

Mi-a fost destul de greu să-i explic că nu mi-am pierdut conştiinţa, din contră, am acumulat cunoaştere, am dobândit o sensibilitate pentru perspective şi da, am devenit mai conştientă decât mi-ar fi confortabil. La un moment dat s-au instalat în mintea mea o serie de mecanism foarte subtile spre care nu pot arăta cu degetul, cărora nu le-am dat un accept conştient dar care intră tot mai des în acţiune. Imaginaţi-vă un kit de instrumente particulare pe care le folosesc tot mai des şi cărora se datorează particularitatea opiniilor, viziunii mele.

Într-o discuţie banală, în noaptea de revelion cu prietenii mei din liceu, îmi amintesc de mine detaşându-mă, ieşind pentru un moment înafara discuţiei şi privindu-i, realizam în acel moment că ceea ce spun, discursurile lor corespund unor poziţii particulare ( student la arte vs student la ştiinţe politice vs student la economie pasionat de nutriţie şi un stil de viaţă sănătos). Observam cum ceea ce spun e într-o legătură clară cu un kit de instrumente specific poziţiilor lor.

Mă uitam la ei, mă uitam la mine în relaţie cu ei şi mă gândeam la barierele de înţelegere care probabil există între noi. Capacitatea fiecăruia dintre noi măcar de a ne proiecta în minte punctul de vedere al celuilalt era vizibil limitată de absenţa instrumentelor sau imaginarului în care opiniile au luat naştere. Eram angajaţi într-o discuţie, încercam să ne înţelegem reciproc dar aveam senzaţia că fiecare dintre noi prinde din aer aspecte ale subiectului şi fiecare încerca sa ne tragă pe toţi pe teritoriul lui. Aveam senzaţia ca ceea ce spunea unul sau altul nu pătrundea decât prea puţin prin mintea celorlalţi. Eram angajaţi nu într-o discuţie ci într-o negociere: pe a cui terioriu rămânem? Speculam toate aceste şi tot felul de corelaţii dintre părerile lor şi ceea ce studiau, când m-o pleznit! :)

Am realizat că nu doar opiniile mele referitoare la subiest ci şi faptul că m-am detaşat respectiv corelaţiile pe care le-am făcut între ceea ce spuneau şi studiile lor se datorează propriei mele poziţii. E obositor! E derutant! Am văzut ceea ce am fost antrenată să văd! Mulţumesc (ironic, într-o mică măsură) Facultăţii de Sociologie şi mai ales cursului de Dezbateri actuale în teoria şi cercetarea sociologică!

Facultatea ar trebui să vine cu un avertisment că alături de o profesie îţi alegi un anumit mod de gândire!! Viaţa ar trebui să vină cu acest avertisment :), fiecare experienţă şi totuşi nu se întâmplă asta, acumulăm experienţe iar kitul nostru de instrumente ia o formă tot mai particulară. Mai apoi, ne exprimăm din prisma a ceea ce ne este accesibil. Problema e ca o dată ce devii conştient de treaba asta, a face alegeri devine tot mai complicat. Master? :D

:) don`t judge

2011-01-26T03:11:00.000-08:00

Pentru un moment am văzut dulapul din bucătărie, e albastru marin :)
It felt like breathing!

Trăiesc atât de mult în mintea mea!

Latour, Callon, scoici, eu, prietenii, cum să procedez, cum explic ceea ce li se întâmplă, uite e ca mine, copii de la CLT, fac o treabă bună, oportunitate de mentorat pentru ei, articolul de pe Critic Atac, ideologii, comentarii răutăcioase, copii de la CLT, o idee de proiect pentru ei, Latour, lucrarea, somn, cum să ma lupt cu somnul, cum să scriu mai repede, atâtea lucruri sunt acolo şi aşteaptă să fie citite, reacţii, interpretarea lor, Impact, Fundaţia noi orizonturi, liderii, mail-uri, Iaşi, vreau la Iaşi, controlează-ţi sentimentele negative, focus, engleză, română, concepte, cum traduc.

Toate acestea locuiesc în mintea mea, uneori am senzaţia că au propria lor viaţă.
Pentru un moment am văzut dulapul din bucătărie, am respirat! It felt good!
Dar acum trebuie să mă întorc, nu trebuie că vreau căci îmi e bine în mintea mea.
Tot ce sper e să nu rămân definitiv prinsă acolo, sper să văd dulapurile din când în când :)

*un post aşteaptă în draft, urmează şi el ...

Despre...

2010-12-21T15:46:00.000-08:00

De prea multe ori mi-am dorit să reîncep să scriu. Nu înţeleg de unde nevoia de a împărtăşi tuturor şi nimănui dar refuz să reflectez asupra ei, refuz să mă întreb dacă ar trebui sau nu să scriu pentru că astăzi, acum, ştiu că mi-ar fi greu să-mi răspund cu un Da sau Nu. Şi pentru că sunt pusă pe treabă, mi-am deschis pagina Blog în Microsoft Office OneNote care e cea mai faină descoperire personală din ultimul deceniu. Atât de fericită sunt că l-am descoperit şi atât de fain lucrez cu el încât nu m-am putut abţine să nu dau un Print Screen.

Despre ce să scriu? Vreau doar să împărtăşe în treacăt despre cum am înţeles că persoanele dragi din jurul meu nu există pentru a-mi da grijă şi atenţie ci pentru a ne bucura împreună de un timp, tind să cred că oamenii există(m) împreună pentru ei înşişi. Atât!

Wai! Cuvântul ultimelor zile e anxietate căci surprinde ceea ce trăiesc eu şi parte dintre oamenii din jurul meu, când ne punem problema unui loc de muncă. Am senzaţia că ne simţit cu toţii ca într-o bulă plutitoare, nelipsindu-ne conştiinţa că la un moment dat bula se va sparge, vom cădea cu fundul de pământ şi va începe hoinăreala. Bula fiind ultimile luni de facultate iar hoinăreala, încercările de a găsi de lucru. Ignor realitatea unui master pentru că în percepţia mea cel puţin, licenţa chiar dacă nu coincide cu sfârşitul studiilor, se asociază cu "de acu, e acu! încotro? cine mă primeşte? nu voluntariat sau internship! nu! nu! nu în pub să-mi câştig banii de buzunar! ...??? "

În bulă fiind, căutăm permanent fire de care să ne prindem voluntariat, intershipuri, mentori, discursuri, discuţii, articole. La un moment dat îi povesteam unei prietene că eu sunt acel tip de persoană care nu poate face mare lucru înainte de a-şi explica tot felul de mecanisme şi noţiuni de bază pe care cei mai mulţi dintre oameni le iau ca atare. :( Poate de aici tendinţa mea de a exploata toate ocaziile de mai sus mai întâi de toate pentru a înţelege "cu ce se mănâncă practic munca de ONGist sau de Sociolog etc. ". Dacă nu sunt singura căreia îi lipseşte acest imaginar legat de "munca propriu-zisă într-un anumit domeniu" mă întreb cum alegem de fapt şi de drept direcţiile profesionale? Căci de o alegere în cunoştinţă de cauză nu prea poate fi vorba.

Mă gândesc...

Oare o dată ce prindem un fir şi lucrurile devin mai clare într-o direcţie, ne agăţăm şi ne lăsăm purtaţi în direcţia firului? Auci! Mult prea metaforic pusă problema pentru o studentă la Sociologie :(

Şi totuşi, cum ajung oamenii să practice profesia pe care o practică?

Wai! m-aş întoarce în octombrie şi mi-aş schimba subiectul de licenţă! Şi, exact în acest moment, înţeleg pe propria-mi piele, cum e cu aportul autobiografie în alegerea obiectului de cercetare în sociologie.

Ioii! unde am ajuns pornind de la anxietate; înapoi şi pe larg poate altă dată.

Pare-se că descoperim pe măsură ce descoperim sau ni se descoperă. Ştiu vag! Scuze...

În sfârşit, morala serii? În scris ideile se lasă frumos explorate! Scrisul e sănătos!

revenire domoală

2010-05-10T02:38:00.000-07:00

Am revenit ! :) M-am întors de fapt la învăţat şi bibliotecă şi cum sunt iar entuziasmată de diverse, nu mă pot abţine să nu revin şi pe blog. Am avut o vacanţă mică şi faină (pe scurtŞ Malmo, insula Hven şi Stockholm, locuri vizitate în ultimile 10 zile), poate au să urmeze detalii, asta dacă îmi fac curaj să-mi adun şi ordonez gândurile, îmi pare că sunt multe şi aiurite, aşa ca mine; când m-a întrebat mama "şi cum a fost?" m-am blocat, mi-au trebuit câteva momente să-mi dau drumul la povestit, aşa că răbdare. :)

Dar să lăsăm asta, vroiam de fapt să vă arăt asta, e pentru când aveti nevoie/chef să vă jucaţi şi să aflaţi chestii în cifre despre România sau cine ştie ce altă ţară. Am aflat de site la cursul de politici sociale, dar abia acum l-am folosit din plin căci scriu o lucrare despre Brazilia, mai exact despre contributia pădurii Amazoniane la dezvoltarea economică a Braziliei şi despre implicaţiile sociale şi de mediu ale exploatării (încă nu m-am restrâns pe o anumită formă de exploatare, mai cercetez, mai cercetez) - io ioii sunt entuziasmată de lucrarea asta, îmi place mult subiectul şi am învăţat multe în ultima perioadă despre cum să scrii o lucrare.

gata, gata, mă întorc la citit

2010-04-22T06:31:00.000-07:00

no...
un video nepretentios dar bine venit

Cand am auzit de eruptia vulcanului in Islanda, am zambit carcotasa, intr-un fel chiar m-am bucurat gandidu-ma "No, asa ne trebui, din cand in cand cate o palma peste fata din partea naturii pentru a ne aminti cine face regulile/in charge!!" Serios, asta am gandit. Stiu ca suna cam malefic si se contrazice cu gandurile de mai tarziu "ioi, atat imi trebuie sa nu poata veni l in suedia ca ma urc pe pereti". De cateva luni de acum :) tot citesc despre schimbarile climatice, mediu, global environmental justice (inca ma gandesc la o traducere) si dezvoltare sustenabila, din ceea ce am aflat si inteles si selectat vin primele ganduri. Imi tot doresc sa scriu si aici despre ce citesc caci e zzuber interesant. Tot imi fac eu curaj zilele astea, acum fug la curs, Mitologii Politice in Europa de Est, e tinut de o romanca :)

buh bye

2010-04-22T02:20:00.001-07:00

no aici chiar ninge, cu fulgi si acum o ora era un soare de nu vedea calumea sa citesc la laptop

2010-04-21T07:51:00.000-07:00

ce pereti gri! ce fete frumoase! nu se compara, urmatoarea e descoperirea zilei:

Tot citind eu despre mituri politice si amprenta lor asuprea istoriei, am dat peste o referire la nationalistii romani care de-alungul timpului, pentru a contracara revendicarilor ungare asupra Transilvanie au folosit scrierile lui Herodot ca dovezi ale trecutului dacic al poporului roman (si de aici, mitul trecutului dacic, nu sarii!!, mit in contextul asta nu inseamna fals). No si uite ce delicatete am gasit:

"Romanian nationalists invoke a passage in Herodotus according to which the Dacians were the bravest among Thracians, but forgot to refer to other lines in the same text according to which they also considered agriculture work to be humiliating and found idleness as a most pleasent experience "(Tismaneanu, Vladimir. Fantasies of Salvation. p.11)

traducere pentru ai mei: cand nationalistii romani fac referire la scrierile lui Herodot despre daci, amintesc doar despre acea parte unde dacii sunt descrisi ca fiind cei mai curajosi dintre traci, trecand cu vedere partes textului unde Herodot scrie ca dacii considerau munca la camp umilitoare si ca le placea sa stea degeaba

Despre lene nu spun nimic, ma ascund sub caciula, eh, macar de acum inainte, stiu de la cine am mostenit-o. No, ma intreb totusi, ce alternative de petrecere a timpului aveau dacii nostri pe vremea lor? hmm daca percepeau agricultura drept umilitoare, stie careva ce ar fi putut percepe drept innobilant (am dubii mari daca e corect cuvantul) ? no serios, sunt curioasa, fetele cu stratificarea sariti sau puneti probleme serioase la seminar ;)) ioi ma intorc la citit, iar a trecut ziua

=)))) nu ma pot opri

ioi da cat am ras, s-a speriat suedezul de langa mine, eh!, asta e saten, dar tot mocsoara de nevinovat are, aaaa si daaa!!, vine seara, s-a cam golit biblioteca, in vreo ora raman eu si bibliotecarii si cate o persoana pierduta printr-o sala de lucru, pe la un calculator sau printre rafturi, dar e asa liniste si placut si no, iti sta capul la citit nu la facebook

later edit: nu sunt neaparat de acord cu postul (am aflat de post pe hotnews :) ) dar e faina potrivirea :))

snapshot!!

2010-04-21T05:52:00.000-07:00

Scriu de la locul faptei, biblioteca, stati sa vad exact!, da!, departamentului de literatura si limbi, suna mai bine in engleza, Centre for languages and literature/sol center. E o frumusete de loc cu pereti-fereastra, rafturi cu carti, calculatoare si scaune comode, de ai putea sa dormi linistit pe ele. Ioi, o minunatie! In jurul meu, misuna blonzi, doamne! fie-mi iertat dar m-am plictisit in mod oficial de mocsoarlele lor de fecioare. "Tastez prea tare, tipul din fata mea se concentreaza!!"

Dar sa va spun si despre micul centru de copiere si listare care e langa mine si unde pot oricand sa merg si sa-mi fac treaba folosind un still account pe care am banuti, eh nu e chiar convenabil, o coroane per pagina, dar nu e nici de speriat. Ok, hai sa ma spun si despre peretii gri, cei interiori, nu cei care dau spre strada, hmm, abia acum observ ca sunt gri, oricum inainte de a observa peretii, am vazut hmm un fel de tablouri din sticla "hmm, s-a asezat o dragutenie de brunet langa mine, e cam stresat, vi l-as descrie dar ar trebui sa ma mai uit o data la el si nu fac asta, e prea stresat, ma trezesc cu vreo surpriza, no scuze lul :D ah am vazut a deschis un document cu titlu social construction, hmm sociologie? no gata, sa revenim..." tablouri de sticla integrate in perete, pe care sunt scrise fie ceva texte fie alfabetul (cred). No, am observat acum ceva timp sticla cu pricina, dar nu si peretii gri, un gri destul a atelierul de la dumbrava unde se repara tractoare, dar no, e atat de multa lumina in locul acesta si cartile cu copertile colorate si mult mult, pal, incat e cam greu sa vezi peretele gri. Ioi, dar ce am eu cu peretele asta gri? "ioii!! cat e de blond!! tocmai a mai trecut o mocsoara blonda pe langa mine, ma da unde sunt fetele"

No, dar sa va povestesc, am in fata mea, nu aici, ci la masa unde stau sa citesc, doua tipe asa dragute, of ce viata, de unde atata finete si delicatete, dar stati asta nu e asa important, curios e faptul ca una e neagra (nu creola!) si una alba (ca smantana), una e imbracata casual in blugi si un hanorac, iar cealalta e intr-o fustita, un maieu moale si o esarfa cu flori micute roz (ghiciti voi care si cum :D) daaarrr au trasaturi ale fetei asemanatoare, serios, foarte asemanatoare, amandoua au fata micuta, ovala, ioi tot m-as uita la ele, daaarrr citit!!! Da mai si citesc, tocmai am terminat un capitol despre tot felul de chestiute legate de constructia identitatii de grup. Hehe!! V-am spus cat de mult imi plac bibliotecile? Ioi, parca am descoperit america, asa ma comport, jur ca s-ar putea sa devina enervant, dar, stiu, nu mai enervant decat "no!" si "ioi!".

no :D bine papa, ma intorc la cetit, urmeaza un capitol despre, hmm, mitul salvarii in europa de est si cum se raporteaza est europenii in post comunism la stanga, dreapta, centru. Ioii, sa va explic, trebuie sa aleg o carte pentru o recenzie, fie ... fie ... si nu ma pot decide :/ , m-am gandit sa citesc primul capitol din amandoua si apoi sa ma hotarasc, dar ioi, devine mai greu de luat decizia, caci sunt amandoua aboali de interesante, as vrea sa le citesc pe amandoua dar nu stiu daca ma duce timpul si vointa, of!! termin de citit capitolul si ma hotarasc!! ioi :D

2010-04-20T09:32:00.000-07:00

ce frumos sună:

eh, eh

2010-04-14T13:57:00.000-07:00

uneori e noroc chior!! jur că e aşa, ce altceva ar putea fi când se petrec următoarele

Am avut o zi, hmm, lungă, să spunem, dimineaţă am pregătit o prezentare despre cum e afectat Amazonul Brazilian de schimbările climatice, pe la amiază am avut prezentarea fără power point, fără un discurs scris cap coadă, dar ioi, a ieşit; apoi am mers la bibliotecă (de data asta în Eden, departamentul de ştiinţe politice :D - urmeză povestea bibliotecilor) şi am citit (mai mult chinuit) o taxonomie a miturilor (trebuie date detalii şi în legătură cu aceste mituri, laura urmează să râzi mult); şi mai apoi, seara am ajuns la o prelegere (Islamophobia) a profului pentru a cărui curs am făcut prezentarea. Huh!, o zi lungă sau cel puţin aşa am simţit-o când s-a terminat prelegerea. În drum spre casă mă gândeam numai la camera goală şi cel multă nevoie şi dorinţă aş avea să mă văd cu cineva apropiat şi să ma relaxez şi să no, să fie ca acasă. Eh, m-am consolat cu gândul că intru pe la netto, investesc într-o prăjitură gustoasă şi mă uit la un film frumos. Dar no, surprize, surprize, netto era închis, dar totuşi surpize :) când am intrat în "casă", nu chiar în cameră, dar pe coridor, am zărit-o pe ana si gustavo în bucătărie, ei m-au zărit pe mine, iar ana cu un tablou de prăjituri în mâini şi o expresie binevoitoare "Octavia, how are you? come!! get off your close and come sit with us. What do you want with the cookies, tea or coffee??". Ce să mai cer de la viaţă fraţilor spune-ţi voi? Continuarea nu e greu de imaginat :) No, mulţumesc!

Mâine o luăm de la capăt :)

Bună dimineaţa soare!!

2010-04-13T22:44:00.000-07:00

Ioii!! (de no şi ioi nu scap)

Uitaţi-vă şi vă minunaţi, pentru ca apoi să va înscrieţi dacă "mi-ar plăcea!"

www.tabara-viata.ro ------>>>> lideri

Eh, e aşa de vis ce se întâmplă acolo, eu nu am fost încă, poate poate într-o zi :D :D dar am spicuit eu că e de vis de la oamenii care merg.

şi uite aşa am început eu să îndrăgesc Lund-ul

2010-04-12T16:42:00.000-07:00

Cum să nu-ţi vină să sari în sus de încântare când realizezi ce te înconjoară.

Până acum câteva zile, poate vreo două săptămâni eu nu am trăit Lund-ul. Am petrecut câte un pic, am cunoscut pe ici pe colo oameni, m-am apropiat de unii, m-am lăsat impresionată de unii profesori, am învăţat, m-am frustrat, am văzut filme, m-am lăfăit singură în cameră, am gătit, dar nu am trăit Lundul ci mai degrabă am vegetat cu mici şi medii întreruperi. Nu-mi pare rău căci a fost ceea ce aveam nevoie la momentul respectiv, dar mă bucur că încep să ies din starea asta.

Unii, de fapt unele :) m-aţi tot întrebat sub diverse forme, cum e aici apoi, ieri seară un tip din Etiopia m-a întrebat dacă îmi place Lundul, de altfel printre oamenii cu care mai umblu nu se întâmplă chiar rar să vorbim despre cât şi de ce ne place Lundul. De fiecare dată când sunt într-o astfel de situaţie, mi-e greu să dau un răspuns spontan, mă blochez pentru câteva clipe, caut o părere, ceva dar nu vine, nu am nici măcar de unde alege, trăiesc senzaţia că în al meu cap e un gol. Apoi îmi vine o idee, de obicei legată de ceva ce m-a impresionat cât de cât sau ceva diferit de ce-i acasă, până la urmă nu exprim nimic si doar vorbesc cât să nu omor conversaţia. Haha, pe când eram acasă, înainte de a pleca, mă gândeam la un jurnal cu notiţe aşa mai antropologice, dar o dată ajunsă aici nu doar că am uitat să fac acel jurnal, dar m-am trezit şi în imposibilitatea de a articula cum e în Lund şi ce îmi place.

No, cam frustrant!! Mă ştiam trăind de ceva timp într-un loc care numai şi numai pentru că îmi era străin ar fi trebuit să-mi gâdile neuronii, dar nu, în capul meu nu se contura lumea pe care mă aşteptam să o captez o dată ajunsă aici.

La un moment dat m-am trezit adaptată, trecuse vremea când mă urcam în autobuz cu emoţii să nu fac ceva necuvenit, ştiam drumul spre casă şi cum să mă orientez în netto (magazinul ieftin de unde îmi cumpî mâncare), unele clădiri îmi erau familiare. Atunci, îmi amintesc că m-am întrebat dacă nu cumva nevoia de a "supravieţui" la faţa locului mi-a impus drept prioritate adaptarea propriu-zisă lăsând prea puţin loc pentru "observaţie", "reflecţie" în cuvinte cam prea pompoase. M-am trezit deodată un fel de om al locului şi eram aşa un pic tristă că pierdusem din răceala, curiozitatea şi anxietatea care într-un loc sau printre oameni străini, de obicei mă împing să observ şi speculez cu spor.

A venit primăvara, eu am început să ies mai mult, să ma plimb de zăpăcită, în jurul meu mişună biciclete şi studenţi îmbracaţi cool (eh, ştiţi voi ce fel de cool), se stă pe iarbă, e soare şi parcă se văd mai bine clădirile universităţii printre copaci, suedezii sunt mai vorbăreţi şi parcă un pic mai dispuşi să facă contact vizual pe stradă, numai spun de florile (ghiocei, viorele, flori micute şi galbene, ) ce au umplut bucăţică cu bucăţică spaţiul verde.

Eh, am început să descopăr Lundul. Ştii ce cred? Cred că pe de o parte m-am integrat, m-am relaxat, mintea mea e mai liberă, iar pe de alta primăvara a transformat peisajul îndeajuns încât să-i dea noutatea care sa-mi zgândâre atenţia. No, câtă potrivire, ce noroc!!

Urmează să scriu despre Lund şi ale sale flori, biciclete, fete şi băieţi, eh despre biblioteci şi conferinţe, eh despre mai multe!! Dacă nu scriu şi vreţi a afla, trageţi de mine :)

Lund = (suedeză) pădurice, crâng .. mai potrivit de atât nu se putea!!

acum noapte bună, dimineaţă grea

blog~jurnal: mi s-a şoptit că noua faţă e plăcută ca o farmacie, ioi mai exact rece ca o farmacie, confuză!! dar momentan cred ca las aşa deci Bine aţi venit în farmacia mea!!

e tărăboi la mine-n casă, sunt în construcţii

2010-04-11T06:10:00.000-07:00

Îmi plăcea mie mult şi cum arăta blogul înainte; da! aşa simplu si un pic cam şters mie îmi plăcea, doar că de fiecare dată când intram, îmi aminteam cât mă enervează că pentru a citi un rând trebuia să parcurg jumătate de kilometru, aş fi vrut ca spaţiu să fie organizat confortabil pentru lectură şi acătărea pentru ochi, mă tot gândeam că trei coloane ar fi o soluţie. Dar cum nu ştiu o boabă de html şi mă îngrozea gândul să mă bag iar la Customize şi să dau cu ghicitul pe acolo ce şi cum, am tot aşteptat să ma găsească un salvator sau să descopăr o temă care să-mi placă. Nici una, nici alta nu s-au petrecut dar aşteptare tot a fost a bine căci între timp s-au gândit cei de la Google să creeze o aplicaţie numai potrivită pentru nepricepuţi ca mine.

Şi uite aşa m-am jucat eu un pic astăzi şi a ieşit ce aveţi în faţă, presimt că nu e chiar varianta finală, dar e pe aproape. Nu e fancy, trendy, special, dar e simplu şi plăcut, ca o scrisoare, căci aşa îmi doresc să fie. sugestii? acum e momentul, acum ori niciodată :D

Dileme (acum arată aşa, nu-mi prea place, dar pentru că nu ştiu cum să modific, nici nu ştiu dacă o dată modificat, ar arăta mai bine :D):
- bulinele de la link-uri, îmi plac bulinele şi liniuţele dar bulinuţă FNO Impact îmi stă pe creier, parcă nu e peisajul potrivit
- spaţiul coloanelor e prea strâmt, prea mult spaţiu alb la stânga şi la dreapta

Dorinţe:

- o aplicaţie sub ceva frumos care să-mi permită să încarc o melodie din când în când

to be continued...

2010-04-09T09:51:00.001-07:00

2010-04-06T10:18:00.000-07:00

deci să vă explic, de Paşte, nu mi-o fost dor de casă, de fapt, mi-o fost cum să nu-mi fie, dar nu ceva de speriat, dar când mi-o spus fratemiu că o fost în Feeling cu clt-ul, ioii!!, m-o izbit!!

atât!

2010-04-06T04:31:00.000-07:00

Cam cât e de tare să fii student erasmus? Vă spun eu că e foarte tare!! :) şi asta pentru că:

1. nu ştii peste cine dai când mergi în bucătărie

După ce am terminat de citit un capitol despre miturile indigenilor Piaroa din Amazonul Venezuelean am mers la bucătărie să iau un al doilea mic dejun (mi-e lene să-mi fac salată şi să-mi încălzesc orez!! detaliu absolut inutil) unde l-am reîntâlnit pe cutărică (uitat nume), un venezuelean timid de mama focului care îşi făcea un ochi. See the connection?? indigeni venezueleni vs venezuelean care îşi face de mâncare. Aşa-i că-i tare?? :)))

Nu, nu m-am apucat să-l agasez cu revelaţiile mele antropologice, nu de alta dar Gustavo (colegul de palier din Venezuela a cărui prieten îşi gătea) ar putea crede sau că vreau să-l impresionez sau că sunt obsedată de America Latina; asta după ce săptămânile trecute l-am tot întrebat de indigenii din Peru care se împotrivesc exploatărilor de petrol si gaze naturale. Gabi, Ioana, nu ştiu cum se întâmplă dar se întâmplă să dau peste chestii antropologice în ultima perioadă, mă bântuie trecutul. Tot în ultima perioadă dau şi peste America Latina cam des, se pare că de data asta viitorul mă bântuie :) [ paranteză: de când am văzut Frida am o slabiciune pentru hmm nu ştiu exact pentru ce, cred că pentru ce am văzut în film; tare mi-ar plăcea să ştiu mai multe şi să păşesc pe acolo într-o zi ] Apropo de cum mă bântuie viitorul sau ceea ce ne dorim, nu demult am descoperit şi asta, ioi!! aşa ceva cum să nu-ţi doreşti să faci într-o zi?

2. îţi vin idei năstruşnice

Săptămâna trecută m-am hotărât ca de atunci în colo nu are să treacă 7 zile fără să dedic o zi unei excursii cu bicicleta, am căpătat o hartă cu pistele din Lund şi apropiere, iar ceea ce are să urmeze va fi consemnat, poate mai puţin pe blog, dar cu siguranţă cu poze :D Planul era să merg singură, dar astăzi mi-am găsit un tovarăş de nădejde, pe Nill. Mâine merg în căutarea unei ediţii în engleză a cărţii căci pe vineri/sâmbătă e plănuită prima plecare. Sper să găsesc cartea!! ar fi compania perfectă. Când am ajuns în Suedia, primul lucru pe care l-am observat au fost gâştele, peste tot gâşte: în vitrine, pe bancnota de 20 de coroane, la centrul de turism. Îmi aminteau de ceva dar nu ştiam de ce, apoi într-o zi, în drum spre facultate, am văzut un stol în forma de V deasupra capului şi le-am auzit gâgâind (gâştele gâgâie???), din nou, acelaşi sentiment că îmi e cunoscut de undeva. O să sune ciudat, dar eu chiar m-am emoţionat când am auzit gâştele, dar pe moment am crezut că pur şi simplu m-au impresionat, căci no, sunt Octavia. Azi am căutat pe net şi mi-am dat seama ca trebuie să fie datorita poveştii The Wonderful Adventures of Nils, cred că am văzut desene animate când eram mică, da nu reuşesc să-mi amintesc când, cred că era mică, mică la Dumbrava, pe TVR1. Acum am înţeles de unde emoţiile, ce ţi-i şi cu memoria asta emoţională (care e oare termenul psihosociologic? hmm am uitat sau nu am ştiu :| ) Care din voi ştie cum e să aştepţi desenele de la ora 18:00 şi să te întristezi că se termină aşa repede, ştie şi despre ce emoţii vorbesc. :) Mă întreb dacă Aventurile au fost înaintea sau după Aladdin si lampa fermecata sau Unchiul Scrooge. Ştie careva? :D

2010-03-22T15:28:00.000-07:00

2010-03-20T13:29:00.001-07:00

Sunt aboali de fericită şi nu ştiu a vă descriu cât şi cum. Mi-ar plăcea să prind sentimentul într-un borcan şi să vă arăt cum arată sau, nu!! mi-ar plăcea mai degrabă să cunosc un moment al tău de fericire şi să-ţi spun "îţi aminteşti ... da!! atunci când ... , exact aşa mă simt eu acuma".

paranteză: nu pot să mă adresez ţie cu voi ci numai cu tine, are mai multă logică, da ştiu că sunteteţi mai mulţi care zăboviţi pe acest blog, dar no, lângă tine în acest moment nimeni nu-i, aşa-i? atunci tu eşti tu, şi nu unul sau una dintre voi

Are sens să-mi fiu fericită!! uite:

* dudette a me azi s-a bucurat de primăvară

^ o L şi-a încărcat bateriile şi-i de bine

~ g a ieşit afară numai în interes de serviciu şi asta o împacă cu sine

`I are emoţii şi simte în oase cât de tare e viaţa când eşti fericit şi ţi-i frică tot atunci

(<{'~'}>) o eu mi-am scris azi o scrisoare şi parcă-i de bine, poate are să se aşeze lucrurile

Ioi, postul are să-l citiţi, are să-l uitaţi, dar are să rămână şi eu sper să rămân nu neapărat fericită aşa ca acuma dar măcar de bine şi să le tot aşez.

=)) priceput-ai tu ceva? bine-a-fi şi de nu!!

Aşa-mi place să mă joc cu propoziţiile şi cuvintele, îmi place să le aşez pe de-a-ndoaselea, nu, nu încerc să fiu "poiată", îmi place numa să ma joc şi ştiu că riscu să nu mă fac înţeleasă e mare :)) dar eu tot am a mă juca.

No şi încă ceva...

tu ce citeşti acolo, cum eşti? deeeci? cum?

2010-03-11T13:35:00.000-08:00

hihi

Bună seara!! Ziua e pe ducă! Am prăjituri şi curăţenie aşa că, mă gândeam că ar fi frumos să-mi deschid poarta :) Când m-am cazat am făcut poze cu bagajele şi cu camera goală la gândul că o să le pun pe blog, dar nu am mai apucat şi apoi a fost prea târziu, s-a pierdut entuziasmul începutului aşa că no, profit acum şi arăt lumii unde trăiesc. Mi place mult cămăruţa mea şi da, aşa arată in zilele bune, adică imediat după ce am făcut curăţenie si nu, in rest nu e chiar un dezastru, din contră, sunt mai ordonată decât eram la cămin sau acasă :) aaa şi da, iei!! mi-o ieşit prăjitura! Bine, no, nu chiar a la mama, dar e comestibilă!! Mi-e ciudă că am ratat glazura, da no, bine ca nu e crudă sau cine ştie ce altceva. Gata, noapte bună! Vizionare plăcută!

2010-03-11T01:19:00.000-08:00

unde? aici!!

No, azi noapte am făcut-o!! Am trimis lucrarea pentru politici sociale suedeze pe 3 sferturi terminată şi 45 de minute după dead-line, deci în momentul acesta sper şi iar sper că măcar un Pass o să-mi dea, dacă nu, ioii, îmi închipui cum mama nu o să mă mai primească acasă (dacă nu-mi trec toate examenele, UE mă pune să-i dau banii erasmus înapoi) Oh, ce viaţă!! şi când mă gândesc că eu chiar îmi doream să reuşesc o chestie făină cu lucrarea asta, da no, ceva tot am reuşit, simt că am un cap plin de tot felul de chestii legate de politici sociale şi ioi, e un sentiment fain. Trebuie să scriu într-o zi despre cum a fost cursul şi profa, poate chiar astăzi dar mai târziu cacccciiiii accccuuummm hehehe începe ziua mea de odihnă!!

Planul zilei:

- curăţenie!!! ieiii (mă enervează că nu e soare să-mi lumineze camera, of!)

- chestii (no!)

- cumpărături

- prăjitură a la mama (ieii, dacă îmi iese sunt happy, happy)

- mail special, La mulţi ani yellow thing!! da şi aici, nu mă pot abţine!!

- filmmm sau filme nicee (ceva idei? pls pls)

- taclale cu toată lumea care are timp, chef sau nevoie (I am online today!!)

- no poate, poate dacă se întâmplă chiar să mai am timp, mă apuc de o carte :D

No, atât vroiam să vă spun :D Ştiu, neinteresant, dar nu m-am pot abţine, sunt prea încântată de ziua mea liberă!!!

aa şi nu-i, nimic, sau e!! o Octavia care îţi face din mână!! :)))

2010-03-08T11:30:00.000-08:00

Stii textele acelea simple pe care se intampla intr-o zi sa le gasesti intr-o carte, un blog, un film, sau un articol, undeva. Vorbesc despre insiruirea aceea de propozitii pe care citind-o ai sentimentul ca a fost scrisa exact pentru tine, ca iti raspunde gandurilor, ca e simplu, banal dar exact ceea ce ai nevoie in acel moment. Imi doresc sa scriu un astfel de text in seara asta. Imi doresc sa-ti fac cadou un astfel de text. Stiu ca e fortat sa spui, imi doresc sa scriu, ar trebui sa vina de la sine, stiu, dar vreau sa-ti fac acest cadou!! Tu ai sa-mi spui ce se va dovedi a fi. O alta parte fortata e cea in care urmeaza sa scriu un post public si sa te numesc, eu stiu ca e pentru tine, tu stii ca e pentru tine, dar la un moment dat iti dai seama ca nu e numai pentru tine. Dar stai, e pentru tine!! de data asta nu e doar un mod mai comod de a povesti la multi deodata ceea ce mi se intampla, de data asta sunt un pic de eu asezata pe ecran sub forma unui mic cadou pentru tine, iar eu sunt numai una, iar tu va trebui sa iei din mine ce esti tu.

Daca noi doua nu simtim ca acum eu iti vorbesc :) te rog nu continua postul, trebuie sa cunosti un pic din mine si eu trebuie sa-ti vorbesc pentru a intelege ceea ce are sa urmeze. Promit sa scriu saptamana viitoare ceva interesant pentru tine ;)

Stii foarte bine cat de usor ma incurc cand vine vorba unei legaturi sanatoase cu tine. No! tu stii asta, iar eu stiu ca pot zambi de doua ori si spune ceva si sa fie uitat ce nu-mi iese. :P No, vezi tu, eu mi-s asa... Ma prind usor in ceea ce de fiecare data trebuie sa fac, inntotdeauna e un ceva ce-mi umple creierii si ma ma tine prinsa, tii minte acel ceva? piticul? cred ca defapt in minte mea sunt, ioi!, mai multi pitici si toti odata sau pe rand imi papa din timpul nostru, indrug despre timpul acela in care am merge la o plimbare, vorbi despre cum te-ai trezit azi dimeneata, ai fuma o tigara, am merge la alune, am vedea un film, mi-ai povesti despre copii de la club, mi-ai spune cine e euripide, mi-ai aminti de porumb, mi te-ai plange de cai, mi-ai confirma ca esti fata desteapta, mi-ai spune ca iar ai fost in ardeal si nu mai vizitat, am merge in livada la club sau ai fi ioiii, tu, enervant de foarte tare chiar daca nu crezi. Eu traiesc in timpul acesta dar mai e timpul celalt, al nimanui, in care umbland departe, ma desprind incet incet de locurile si tot ceea ce ne e comun pentru a ma prinde pe nesimtite de alte locuri, de noi pitici si alti oameni; timpul acesta e cel mai ciudat pentru ca prinsa in el, ma pierd complet de tine si cand se intampla sa-mi dau seama ce se intampla, devin confuza, nu inteleg cum s-a putut sa mi te stergi din ganduri, cum? ce se intampla? Stai! Mai e un timp, acesta e timpul meu, ma bucura numai pe mine, caci mi se petrece numai mie, of e complicat sa-l descriu. Rabdare!! Stii clipele acelea cand vezi o poza, vezi un gest, auzi un cuvant care iti aminteste de o persoane pe care trebuie sa o stii indeajuns de bine incat sa o descoperi in fapte straine de ea? Aceste clipe compun acest ultim timp despre care iti povestesc, se intampla sa mi te derulezi printre pitici si tu sa n-ai idee :D Pai, cum adica? Ei simplu, ma opresc din pazit pitici si imi aminteste de ceea cunosc din tine aa si da, nu ma opresc indeajuns de mult incat sa-ti dau si un semn de viata. Ioi si atunci te intrebi, printre atatea timpuri, unde e timpul tau? Dar nu, nu despre asta scriem cand ai sa ai sa te enervezi urat de tot si ma trimiti undeva unde nu-i soare, acum e soare, doar e primavara, deci vorbim despre mine care chiar daca nu pare are timp pentru detoate :D

Acum vreo cateva zile as fi trait un sentiment tare fain, entuziasm pe numele lui :D, din adunatura de martisoare as fi gasit un martisor protrivit tie. Si de atunci pana astazi m-as fi tot gandit daca te-am nimerit. Daca iti amintesti vreun martisor de la mine te rog eu mult sa-ti amintesti momentul in care l-ai primit, :) Astfel, nu trebuie sa-mi mai fac griji daca ti-a placut postul meu martisor si pot adormi linistita ca macar amintirea celui de ani trecuti te-a facut sa zambesti :D:D

He he! Somn usor Octavia! Sa-mi traiesti domnita!

P.S. ma tu vezi cat de egoista sunt, tot pe mine m-am pus prima! ioi!

datorie

2010-02-28T12:29:00.000-08:00

Mi-am amintit că sunt datoare cu poze şi detalii .

Da, acum două săptămâni am stat la coada din pozele de mai jos pentru a mă înscrie ca voluntar la Lundakarnevalen !

Aaa şi "A record number of students volunteered to be a part of Lundakarnevalen!
4560 students waited in line in front of the AF-building last Sunday to become a part of Lundakarnevalen. Where you one of them" Yes I was!!! :) Acum realizez ca am participat la realizarea unui record, hmmm ieeeii!!

piticul meu

2010-02-22T02:50:00.000-08:00

Post din seria lucrurilor făcute cu propria-mi mână!!

Sistemul universitar suedez nu glumeşte când se laudă că pune accent pe munca individuală, când ai două cursuri deodată nu prea simţi că nu e o glumă, dar când ai trei, o simţi cu vârf şi îndesat. Iar dacă eşti un cititor lent cum e subsemnata, poţi fi sigur că ţi-ai semnat scrisoarea de sinucidere "Dom`le mie îmi plac cursurile astea!!! cumva oi duce-o la capăt cu toate trei!!!" imi spuneam cam acum două săptămâni, "Ioi nu o mai scot la capăt, no fie cum o fi!" îmi spun de vreo câteva zile. Până aici nimic nu e nimic problematic sau nou pentru cei ce mă cunosc :) , nu e prima oară când mă plâng de senzaţia că ar trebui să nu-mi mai scot capul din cărţi dacă vreau să-mi iasă lucrurile cum trebuie.

Problema apare atunci când la orizont se iveşte acel ceva. Acest ceva a se traduce prin este posibilitatea de a mă implica într-o acţiune practică, ce necesită un pla, organizare, idei, mobilizare de oameni. Când acest ceva îşi bagă codiţă în mintea mea, e grav! totul e pierdut la propriu şi la figurat! E de ajuns o vorbă aruncată în vânt "tată, la vară vreau să stau acasă şi trebuie să-mi găsesc cevade lucru!!" răspuns: "da tată, îţi dau bani din buzunarul meu dacă mă ajuţi să promovăm dumbrava (ca obiectiv turistic)" "da , tată te ajut". Urmarea acestei discuţii?? Ei bine, azi noapte nu am adormit până nu am schiţat mail-ul pe care urmează să îl scriu tatei : "Ce are de oferit dumbrava? ce spaţii de cazare? ce condiţii? ce servicii? ce grup ţintă am putea viya? ce legislaţie trebuie consultată? cum afectează programul de lucru al unităţii? ce oameni ar fi nevoie? cum am putea face publicitate? ce medii? "

Ioiiiii, mă chinuiam să mă opresc din gânduri, ştiind că trebuie să adorm să mă trezesc dimineaţă. Nimic! E un sentiment atât de ciudat, pur şi simplu nu-mi pot opri mintea, o data ce găseşte o ocazie, începe să ruleze idei, imagini, planuri, întrebări, posibile probleme, posibile soluţii. Ioii!?

Bineînţeles că povestea nu se termină aici... M-am trezit dimineaţă şi m-am apucat de citit în speranţa că de data asta voi reuşi să termin textul cerut pentru curs. Nu am reuşit!! Ceva-ul şi-a băgat iar codiţa. :( Din întâmplare, am deschis un mail despre Let`s do it România, citisem despre campania, dar nu mi-a rămas gândul la ea, starea mea apatică din ultima perioadă are din păcate acest efect asupra vechilor interese (asta ca să mă exprim în cuvinte neusturătoare). Când am văzut în mail-ul acela că judeţul Neamţ nu are nici un voluntar înscris, la propriu m-am întrebat What the fuck? E a doua oară când mă întâlnesc Neamţul la coada listei (prima dată, era ceva cu tineret in actiune si trainingurile lor) Ioiii! dragi prieteni, atât mi-a trebuit, s-a dus liniştea, s-a dus interesul pentru politici sociale şi inegalitate, s-a dus atenţia la text, mintea mea a luat-o la galop.

"De ce nu e nimeni din Neamţ? ştiu că am promis că nu mai contactez CLT-ul pentru nimic în lume, dar nu mă pot abţine! îi spun numai lui alex despre campania, nu insist, dacă au chef să facă ceva bravo lor, dacă nu, of!!" Gândit şi realizat, apoi m-am întors la citit cu dezamăgirea că momentan nu am timp de mai mult. Ţi-ai găsit să reuşesc să-mi opresc piticul (serios!!, eu cred că în mintea mea există un pitic de neoprit, imposibil de controlat când vine vorba de treburi din seria ceva)! -nu-mi dau seama unde trebuie să pun virgulă în propoziţia asta- .

În timp ce citeam un alineat per 10-15 min, în mintea me-a se derulau următoarele:

Va fi interesant de urmărit campania asta! Stiţi cum se înmulţesc ciupercile după ploaie? Dacă mă intrebaţi pe mine, cam după acelaşi model s-au înmulţit şi ong-urile la noi în ţară. Nu ştiu dacă statistic vorbind, în comparaţie cu state europene (veşnicul nostru termen de comparaţie) stăm bine sau rău la acest subiect. Ceea ce ştiu este că astăzi am primit 8 Ştiri ONG in reader, că aud tot mai des programe si proiecte, asociatii si organizii, cluburi si grupuri, cel puţin mult mai des decât auzeam acum doi ani de zile. Mai mici sau mai mari, cu sau fara website si blog, cu sau fara echipa de pr, toate (ok, cele mai multe) îşi duc veacul în propria curte asta cu toate că deseori luptă pentru aceeaşi cauză. Nu e nimic de reproşat în asta, doar că, recunosc, în naivitatea mea, mă gândeam acum ceva timp "Ce s-ar întâmpla dacă s-ar întâlni la o masă rotundă şi ar face ceva împreună!"Uite că a apărut această ocazie. Îşi vor uni forţele în campanie? Nu e o iniţiativă care să necesite dezbateri, consens, strategie comună, e o acţiune simplă, la ţintă care atinge un punct sensibil pentru mulţi, multe persoane pe care eu le ştiu din mediul ong (no, ştiu, recunosc că nu ştiu chiar atât de multe încât să generalizez, dar să spunem că am indentificat un prototip de ongist mioritic, iar indignarea faţă de gunoie depozitate aiurea e o caracteristică de nelipsit). Bineînţeles că piticul nu mi-a dat pace şi a implantat în mintea mea imagini despre cum iniţiatorii campaniei ar putea face parteneriate cu ong-uri precum scout, provobis (centrele de voluntariat), master forum, fno, glt-uri, asociaţii studentesti, cluburi de alpinism si educaţie montana; toate aceste ong-uri au oameni în teritoriu care ar putea mobiliza membrii si voluntari, au contacte cu autoritatile locale si de foarte multe ori au experienta cu problemele locale (au realizat ecologizări sau alte proiecte ecologice). Imaginaţi-vă cum s-ar uşura munca liderului local dacă ar lucra cu reprezentantul echipei mobilizate de cercetaşi sau de CLT sau de IMPACT. Imaginaţi-vă!! căci eu mi-am imaginat, iar textul pentru politici sociale suedeze nu l-am terminat. Frumos, nu?

Bineînţeles că mintea mea nu s-a oprit aici!!! Multă lume din jurul meu mi-a vorbit de-a lungul timpului despre avantajul de a cunoaşte persoane noi datorită experienţelor de voluntariat, apoi despre valoarea unei reţele sociale. Înţelepte vorbe! Da? Mi-am propus să verific! Mi-am propus să-mi pun pe hârtie reţeaua de oameni pe care îi cunosc din judeţul Neamţ şi să le scriu la fiecare dintre ei despre această campanie din perspectiva ce ar putea face ei.... Vom vedea ce va ieşi!!

Şi ştiţi la ce mă mai gândeam? Piticului ia venit că ar fi foarte drăguţ să ne strângem acasă in ziua curăţeniei toţi oamenii de pe vremea ştafetă, comenius, francofonie, ziar, clt! Dintre toate gândurile mele pare cel mai uşor de realizat dar presimt că nu va fi aşa, ar fi frumos.

Piticule, pe lângă faptul că azi dimineaţă nu am mai putut citi nimic din cauza ta, acum am mai pierdut ceva timp scriind despre tine si pe blog! Mă duc sa-mi scot rufele de la spălat, apoi mă apuc de citit. Mă, să fie acest pitic procrastinarea deghizată?

2010-02-17T15:06:00.000-08:00

00:07 o nouă zi, de dragul ei:

sursa

2010-02-17T11:42:00.000-08:00

obosită!

2010-02-16T14:26:00.000-08:00

Bună seară tovarăşi

*într-o seară (printre noi un german şi o ţipă din singapore) ne-am uitat la Amintiri din epocă de Aur 1 , am rezistă la o a treia vizionare :)

Bine faceţi? O bucurie să sper că da! Tot bine sunt, mulţumesc :)

Vreau să va povestesc despre mine peste limite de fericită. În seară asta mi-s tare fericită.

Ieri am ajuns acasă obosită şi săturata de aceleaşi gânduri, întrebări şi stupidităţi care mă bântuie de ceva timp. După o partidă de gătit scurtă, o discuţie foarte făină cu Lucian şi un chit-chat picant cu o prietenă (apropo de asta, cum a fost operaţia?:D) m-am trezit treptat la realitatea frumoasă a lucrurilor. Starea s-a menţinut până dimineaţă când am plecat şi ajuns într-un suflet la un curs. E un curs de la care aşteptăm multe şi pentru care m-am zbătut niţel să fiu primită; din păcate nu s-a dovedit a fi ce mă aşteptam. Povestindu-i astăzi Laurei despre ceea ce mă nemulţumeşte la curs mi-am dat seama de o treabă: nu prea privesc cu ochi prea buni ceea ce mă înconjoară pe aici, prin Lund. E ciudat pentru mine (nu-i aşa Gabi?) căci de obicei mă entuziasmez din nimicuri şi una două mă trezesc cu gura căscată. Adevărul e că pe de o parte sunt într-o stare mai închisă la culoare aşa că receptez mai greu lucrurile faine din jur (nu zic acu că ce nu-mi place brusc se datorează stării mele; ce nu-mi place, nu-mi place şi nu mi-ar fi plăcut nici dacă nu aş fi fost într-o stare mai roz); pe de altă parte Lundul e aboali de gri iar oamenii din jurul meu sunt fie fals de veseli, fie prezenţe absente şi trecătoare, fie înşelător de deschise.

Să revenim la starea mea cea bună căci datorită ei lucruri faine s-au agăţat de mine :) În timpul cursului am primit un mesaj de la naţiune, dacă vreau să merg azi la backery pentru că au nevoie urgentă de oameni "Ioiii! Eu mă duc!! Sunt prea bine dispusă ca să nu fac ceva fain azi" şi m-am dus. Staţi, staţi nu am ajuns acolo, nu am plecat imediat, mai e până la poveştile despre cum am gătit eu o prăjitură cu brânză :)

Trebuia să fiu la naţiune pe la 5, cursul l-am terminat la 12 aşa că trebuia să-mi găsesc ceva de făcut, planul cel mai potrivit ar fi fost să merg să pap repede undeva apoi să merg la bibliotecă să recuperez din citit. Numai că, socoteala din timpul cursului nu s-a potrivit cu cea de la H&M, supermarket, bucătăria Laurei. Prin toate locurile adineauri enumerate am poposit şi timpul s-a scurs, una două s-a făcut 3 şi jumătate... paratenză: mi-am luat rochiţă!!!! frumoasă!!!

La 3:30 am părăsit-o pe Laura cu gândul să merg totuşi la bibliotecă! Pe drum, mi-am dat seama că în câteva ore am reuşit să mă reîncarc cu gânduri şi iar gânduri şi să las să se scurgă din mine starea făină, foarte făină de dimineaţă; prin urmare, m-am hotărât brusc şi prin minune (mai degrabă din inconştienţă) să-mi las bibicleta undeva şi să o iau la picior, la plimbare prin Lund (Lorelei, am făcut musca pe perete şi a funcţionat!!) Zis şi făcut! Plimbare plăcută şi revigorantă! :)

Am descoperit o catedrală catolică frumoasă, unde am intrat şi am stat câteva minute ( mi-ar plăcea să merg la o slujbă); mi-am dat seama că Lundul e şi el locuit de ciori (Laura gândeşte-te la dealul de la geografie); mi-am imaginat copacii înverziţi; am descoperit o străduţă şi o intersecţie şi cam atât.

Am hoinărit şi m-am simţit foarte fain, îmi era dor de hoinăreală. "aa şi" adjudecat: Lundul pur şi simplu nu e frumos în perioadă asta a anului!!

După hoinăreală am la locul coptului. "ioiii să fac pâine? păi nu ştiu..." Noroc că reţetele nu erau traduse în engleză aşa că pentru început am stat căţeluş după fustă unei suedeze care-mi dădea sarcini. Am făcut pâine şi o prăjitură cu migdale şi ciocolată în ritmul acesta. Apoi suedezei ia venit năstruşnica idee, săturată probabil să stau după fusta ei chiar dacă nu-mi părea neapărat pissed of, că ce-ar fi să mă apuc singură de ceva şi ea numai să-mi traducă ce şi cum e de făcut. Yes!! ioi şi a mers, am făcut singurică (aproape) o prăjitură cu brânză. A fost tare fainnn. E prima oară când am petrecut mai mult timp cu suedezi, îmi place, o să mai merg, îmi place printre suedezi, sunt aici vreau să-i cunosc şi pe ei nu doar internaţionali.

Treaba s-a terminat pe la 10, dar nu şi seara mea. :D A urmat drumul spre casă, ooo, asta fiind o poveste cu farmec, E vorba despre fulgi şi bicicleta şi lund şi străzile pavate şi lumina de noapte a oraşului şi liniştea şi lipsa maşinilor şi a tuturor, o şi iar fulgii cum îmi veneau în faţă şi senzaţia făină de fericire reîntoarsă. Adjudecat: într-o noapte iau o persoană făină şi mă infing într-o plimbare lungăă prin oraş!!

În cele din urmă am ajuns acasă unde seara se încheie uite acum când scriu acest post.

Hmm! să nu uit, cea mai bună parte a zilei: e bătut în cuie, Lucian vine în Suedia pe 28 aprilie, aşa că a se lipi deasupra patului o foaie cu titlul "Lista locurilor de văzut şi lucrurilor de făcut în 10 zile cu Lucian" , idei frumoase au a se aduna pe foaie.

"o mă duc la somn. Mâine recitesc, pun diacritice dau click pe publish!"

P.S.: iar un post prea personal dar scris cu drag şi dorinţă să împărtăşesc, cei care au senzaţia că ceva nu e în regulă, sunt rugaţi insistent să nu revină !!

Breaking News:

2010-02-08T14:46:00.000-08:00

- s-a dus o lună de Lund, de necrezut, dar adevărat;

- am două posturi neterminate pe care sper, sper şi iar sper să le termin;

-îmi tot propun să mai scriu aici, am prins drag, dar observ că de la gând la fapt e cale lungă;

- am fost la o seară de salsa cubaneză - eu una nu ştiu să dansez prea bine, darămite salsa dar m-am zbânţuit cum mi-o venit, aş putea chiar spune că am învăţat doi păşi de bază dar nu sunt chiar sigură că mi-i mai amintesc, aaa! şi chiar mi-ar plăcea să mai merg;

- am căzut de două ori de pe bicicletă - prima dată din cauza unei tipe care a frânat brusc iar eu a trebuit să mă opresc în zăpada de lângă, iar a doua oară m-am izbit cu roata într-o bucată de zăpadă îngheţată şi la propriu m-am ridicat pe-o roată, numai că pe cea din faţă iar în următoarea clipă am aterizat jos :D ;

- după modelul "Dacă Laura spune că-i făină, e făină!" m-am înscris în naţiunea Krischansta (notă: naţiunile sunt o variantă suedeză de frăţii, demult demult, căci Lundul e un vechi oraş studenţesc, naţiunile erau menite să-i reunească pe studenţii din diferite regiuni ale Suediei pentru a le face şederea departe de casă mai uşoară; acum studenţii îşi aleg naţiunea mai puţin în funcţie de regiunea din care provin şi mai degrabă în funcţie de activităţile organizate pentru membri) hmm nu prea mi-am bătut capu cu naţiunile până acum, dar după ce am devenit membru şi m-am uitat un pic pe site, hmm!, mi-am dat seamă că s-ar putea să fie mai interesant decât credeam ;)) mai ales partea cu baking team :) ;

- apropo de baking, m-am apucat de gătit!! vorbesc serios!! Suedia nu-mi permite nici să mănânc în oraş nici să supravieţuiesc numai cu brânză şi lapte aşa că m-am apucat serios de gătit, iar până ieri eram pe drumul cel bun: orez, copanele prăjite, cartofi batuciti, friptură, salată de pui..., dar ieri boacăna, am făcut budincă cu mazăre şi cărniţa de pui, îmi propusesem să fac mazăre cu pui dar pentru că din magazin am cumpărat bază pentru frişcă şi nu smântâna, în urma amestecului îndelungat cu făină şi fierberii a ieşit budinca ... Dulce? da dulce!!! şi da, m-am uitat în dicţionar după cuvântul suedez pentru smântâna, trebuia să fie cu gradde, dar of tot cu gradde e şi baza pentru frişcă... Ioi!! ;

- am stat la cea mai mare coadă din viaţă mea, timpul pierdut: peste 5 ore, poze şi detalii vor urma...

2010-01-29T08:37:00.000-08:00

Scurt!

:} Tocmai am ajuns acasă!! Am intrat gâfâind si zâmbind în cameră datorită faptului că nu am bani să plătesc autobuzul. Miercuri a nins in Lund indeajuns de mult încât traficul să fie dat peste cap, oamenii să spună ca aşa nu a mai nins de mult pe aici, iar bicicliştii să-şi lase bicicletele acasă. Ieri vremea s-a încălzit, toată ziua am auzit cum curge din streşina "aa bine că se topeşte, mâine mă duc cu bicicleta la curs". Azi dimineaţă era senin si frumos afară aşa că am luat încrezătoare bicicleta de coarne; asta după ce am dat jos de pe şea o piramidă micuţă de zăpadă si am scorojit cu cheia gheaţa care se formase sub zăpada. Plecată la drum, m-am prins destul de repede de ce restul lumii înafara de suedezi nu prea merge cu bicicleta iarna: "Iarna e zăăăpaadăăă!!! iar rotile bicicletei sunt subţiiiriii" o clipă de neatenţie, o porţiune cu zăpadă mai multă, câteva urme în diverse direcţii şi te trezeşti gândind, cel puţin Octavia se trezeşte "Ioi, măă duuccc, unde se duc roţile?? mă duc in caaappp!!" Nu am ajuns în cap!! Ha!! dar nici mult nu mai aveam, noroc că am descoperit repede şi in siguranţă ca mânerul(?) de la frână era îngheţat :)

Toate bune şi frumoase, am cam îmbins la deal (V-am spus până acum că Lundul e numa un deal si-o vale? dar că octavia e unul din cei mai sedentari oameni din lume?? Şi da, tot octavia si-a luat bicicletă şi e determinată să împingă la ea!!! ceva împotrivă??? :D mă gândeam eu că nu ..nu râde!!). După cum spuneam, am cam împins la deal, m-am incăzit de numa dar am ajuns vie şi nevătămată!! Ora întoarcerii a venit cu o mică surpriză: vânt şi ninsoareeee!!! "Pe cai băieţi!!!"

Acum imaginaţi-va seară, frig, vânt ninge, mai mult lapoviţă decât ninsoare şi o Octavia înfofolită, cu mănuşi de lână cu motiv rustic, frumoase nu glumă :D , cu fularul până la ochi, cu căciulă si glugă pe cap, o Octavia pedalând când la vale, când printre maşini "ioiii vine autobuzul, gata, hiiu m-a depăşit!!", când la deal, când la vale...

Şi acum imaginaţi-vă un tip chel cu capul gol şi guler în vânt cum trece puşcă pe langă mine, da, si el tot pe o bicicletă! Nu-i gata!! Şi acum imaginati-vă o blondă drăguţă, slăbuţă, tunsă bob, cu fundiţă neagră în păr, geacă scurtă, strânsă pe corp şi o băscuţă franţuzească, şi ea tot pe bicicletă. Suntem colege de curs, am schimbat două vorbe, nu la curs, ci la trecerea de pietoni, aşa ca între bicicliste, pardon ca între Barbie şi baba Dochia înainte de a-şi da cojoacele jos.

E funn iarna pe bicicletăă!! chiar dacă mă ia cu călduri şi arăt ca un înfofolici....

The end!!

Urmează să merg să pap(Azi am dat 3 euro pe un sandwich, I am never doing that again!! I am telling this only so that we are clear!!!!)

2010-01-25T00:37:00.000-08:00

Programul weekend-ului:

vineri - Pre-party si Welcome Party

The pre-party a fost organizata de mentorii grupului de studenti internationali din care fac parte. S-a petrecut intr-o bucatarie comuna, nu s-a lasat cu dansat ci doar cu povestit. Am cunoscut o suedeza foarte, foarte faina care studiaza stiinte politice, a facut un an in Japonia, e frmusica foc si deschisa :) ne-a invatat cum sa spunem in suedeze "Uite un tip dragut!" :)

sambata - Party de palier

S-a lasat cu votca ruseasca cu castraveti, pui si orez indian, cidru, prajiturele suedeze aduse de mine :P, tequila, un pic, destul de mult dans, povestit (hey!, am cunoscut un slovac care seamana cu Mimi si Alex si la fata si felul de fi), o cearta cu un nepalez baut despre faptul ca in Romania nu ai nevoie de viza pentru SUA, cateva vase spalate si somnnn...

duminica - excursie in regiunea Skåne (poze mai jos, explicatii au sa mai vina :D)

Suedia :)

Octavia, Kiki, Laura la Muzeul Regional Kristianstad

Sincronizare? Domn si dominta dar a iesit castors si maimuta :D

Muzeul filmului

Kristianstad

revin cu explicatii ...

Bingo in autocar, Kiki a jucat eu am cam dormit

degustare de vin, mai exact sampanie

un fel de castel :D revin cu explicatii :)

hej! hej!

2010-01-23T08:43:00.000-08:00

Tocmai am mers pentru prima oara in viata mea cu bicicleta iarna.

O fost faaaiiinnn!!! Afara e atat de frig incat mi-au inghetat pur si simplu mainile, sunt de 7-10 minute in interior si ma ustura degetele, le simt cum se dezgheata. A fost fain!! Se anunta vremuri frumoase!

Visul meu ascuns e sa ma obisnuiesc sa merg cu bicicleta si sa vin in Romania cu o bicicleta neagra, clasica, simpla, cu roti mari si cos pe care sa o folosesc cu spor prin Cluj :) ; vise dulci

p.s.: Imi cumpar bicicleta pentru ca nu-mi permit sa folosesc autobuzul (17 coroane suedezi ->1,7 euro biletul).

see ya :)) ma duc sa fac curatenie

2010-01-20T04:50:00.000-08:00

Hai Hai

Tocmai v-am salutat in suedeza :D, nu stiu inca cum se scrie in suedeza asa ca am scris cum se aude :D

Povestim din nou!!

**multumesc clujului pentru " hai sa povestim!" si "cum esti?"; suna mult mai frumos, cumva mai personal si foarte putin banal in comparatie cu "sa vorbim!" si "ce mai faci?"

Unde ramasesem? La peripetiile de pe drum... in cazul acesta sa povestim despre noi intamplari si sa dam drumul la pareri si impresii despre suedezii din Lund! :D

Dupa ce m-a ridicat de la gara, Patricia m-a tinut la ea acasa vreo cateva zile si pentru asta Multumesc, multumesc, multumesc!

Ma gandeam zilele acestea ca nu stiu cum se intampla dar se intampla ca de fiecare data cand apare un plan de a merge intr-un loc nou (oras, tara...), inainte de a ajunge acolo, sa am senzatia ca o sa fiu pierduta, ca o sa trebuiasca sa gasesc acul in carul cu fan. Ajunsa la fata locului, tot cam de fiecare data ma intersesctez cu cineva de cele mai multe ori necunoscuti care ma inarmeaza cu informatii folositoare chiar si fara sa le cer, nestiind ce sa cer (“Apasa pe butonul stop daca vrei sa se opreasca autobuzul intr-o statie!”) -vezi Patricia sau tipul intalnit in bucatarie pe care l-am intrebat daca pot folosi un fierbator si el mi-a aratat cum este organizata intreaga bucatarie (dulapior, sertar, farfurii, cani etc.)- . Uite asa ma trezesc adaptata, integrata mult mai repede si usor decat imi imaginam. Morala? E de tot mers in locuri noi despre care stii ca sunt locuite de oameni si mai usor cu gandurile maro J

Sederea la Patricia a fost cool, mi-o placut di gazdi :D Socializare, socializam, socializare si un film weird!!

Vinerea trecuta, cand am ajuns, bineinteles ca am adormit dupa 10 min de fratii boudlair, pe la ora 6 seara. Sambata am iesit in oras la cumparat mancare si camasi pentru fratele Patriciei. “Lund here I come!!” Pe cuvantul meu ca m-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, dar in ziua aia nimic, dar chiar nimic nu m-a atins. Recunosc, am vazut cateva hainute dragute :D scumpe in banii nostri, acceptabile pentru ei J (le plac bluzitele albe dintr-un fel de in cu tot felul de broderii)

Dintr-o intamplare mai degraba planificata, luni am ramas singura in oras pentru cateva ore. Dimineata ma tot gandeam „Wow!! Cat de fain o sa fie, nu o sa ma mai saturat de hoinarit!!”. Ajunsa in centru vechi Lundului, am luat-o la picior, m-am tot invartit si am facut cateva poze. Ma asteptam la starea aceea... vorbesc despre o stare foarte faina care ma cuprinde cand sunt intr-un loc nou, dar mai ales diferit de ceea ce ma inconjoara deobicei. Noul ma face curioasa, ma entuziasmeaza, mi se strange stomacul si mi se casca ochii. Eu sunt tipa aceea pe care o vezi ca se uita in sus pe strada, nu-i exclus sa se impiedice de tine sau de orice altceva ce-i apare in cale. De data asta nu am dat peste nimeni, dar a dat o bicicleta peste mine. Venea din spate, nu eram pe o pista de biciclisti si nu ma zanganit.

Curiozitati despre suedezii din Lund

* nu se feresca, merg tot inainte :)) -auzit si observat-

* la o petrecere esti invitat sa vii cu mancarea ta si sa o consumi numai pe a ta... -auzit-

* stiu engleza, toti!!, de la bunicuta la adolescent –auzit si experimentat-

Revenind la momentele de explorare a orasului, starea cu pricina nu si-a facut aparitia. Orasul la o prima intalnire nu m-am impresionat cu nimic. Exceptie sunt papucii agatati de cablu, in Romania nu m-ar fi surprins, dar aici, unde prima mea impresie a fost „Doamne cata ordine!! Acesti oameni traiesc pe o plansa de desen tehnic!!”, papucii cu pricina m-au facut sa rasuflu usurata „Hiu!! Nu e totul asezat in cutiute atent etichetate!”. Prima impresie despre care spuneam, s-a format cand eram in taxi (vezi Omar), la intrarea in Malmo unde am vazut un sir de blocuri identice la distante egale intre ele, un peisaj care s-a dovedit a fi specific si Lundului.

Va urma!!

Blog` jurnal: Mare parte din lucrurile despre care scriu sunt la mintea puiului de gaina golas :D, nu traiesc cu impresia ca descopar America ;) , dar imi place sa le scriu, asa ca voi continua pana cand nu o sa-mi mai placa :D

2010-01-18T16:55:00.000-08:00

Atentie postul intra in seria prea personal, lung si incurcat, daca nu-ti place seria, sari acest episod ;)

Exista o intrebare care ma bantuie, ma sacaie, ma scoate din rabdari “Eu ce o sa ma fac cand o sa fiu mare?”.

Problema nu e de fapt intrebarea ci raspunsul: parca inntotdeauna am stiut cam ce vreau, dar niciodata nu am putut arata cu degetul. Jobul meu e o imagine neclara, sunt confuza si devin tot mai confuza in incercarea de a clarifica aceasta imagine. Am senzatia ca nu caut, ca nu citesc indeajuns. Problema e ca atunci cand fac acest lucru, ma sperii si renunt caci imi dau seama ca de fapt imaginea devine si mai neclara. Imi amintesc cum acum cateva luni mi-am spus "Trebuie sa-mi gasesc timp sa caut un master pe politici de dezvoltare". Nu am cautat, dar astazi au venit informatiile peste mine….

Mi-am ales facultatea pe bajbaite intr-o vreme cand in mintea mea mai importante decat studiile erau experientele de voluntariat promise de Cluj sau Bucuresti. Bineinteles ca si facultatea conta, dar experientele aveau sa reprezinte esenta, ele aveau sa ma aduca mai aproape de ceea ce vroiam. Dar ce vroiam? La toata lumea raspundeam “Eu vreau sa lucrez in ONG-uri!!” de parca a lucra in ONG-uri e o meserie, de parca Salvati Delta si Salvati Copii ar fi aceeasi mancare de peste.

Tot scriind in seara asta, mi-a venit in minte Stafeta (primea mea experienta de voluntariat). Imi amintesc cum ceea ce atunci m-a impresionat cel mai mult au fost oamenii de la bucuresti, cei care au gandit proiectul; imi amintesc de intrebarea “de ce ati ales moldova?” si de curiozitatea “oare cum au gandit proiectul?” Acum imi dau seama ca de aici ar fi trebuit sa pornesc, de la oamenii din spatele unui proiect, de la cunostintele si competentele necesare planificarii intr-un anumit el a unui proiect si de la abilitatile managerial necesare implementarii lui. Oamenii aceea erau pregatiti pentru ceea ce faceau. Pregatiti, pregatiti, pregatiti!! …cum s-a pregatit?? eu cum ma voi pregati? “Experientele ma vor pragati!!” Cel putin asta credeam cand am pus piciorul in Cluj. Aici m-am izbit de de oportunitati variate si semnificativ numeroase, dar si de intrebare “Ce aleg? Ce anume e pierdere de timp si ce anume ma va ajuta in viitor??” M-am trezit ca Salvati Delta si Salvati Copii nu sunt aceeasi mancare, ci doua directii diferite pentru care as avea nevoie de cunostinte si competente diferite si dintre care trebuie sa aleg!!! Confuza, am stat mai mult pe loc, m-am orientat spre scoala!

Dupa ce am facut probleme si politici sociale la facultate, am intrat intr-o si mai mare ceata. Am descoperit ca, privite cu un ochi in cunostinta de cauza, nevoile si posibilele lor raspunsuri sunt mult mai complexe decat imi pareau cand le priveam din perspectiva ONG-urile. Cand am inteles cat de complexa devine treaba, ca nu-i de joaca, ca pentru a-ti da cu parerea (asta ca sa nu mai vorbim despre initierea unui proiect care sa schimbe lucrurile in bine) trebuie sa stii, stii si iar stii despre ce vorbesti am intrat in panica “Octavia trezeste-te la realitate!! Experienta si iar experienta e de bine, dar mai intai trebuie sa te hotarasti ce vrei, trebuie sa-ti alegi o destinatie pentru a-ti putea alege apoi un drum cu sens deci cunostintele si competentele relevante de acumulat! A lucra intr-un ONG nu e o meserie, iar facand voluntariat nu devii un profesionist!!” Pe vremea cand m-am prins eu de chestia asta, calatoream deja pe un drum, Sociologia, eram in plina formare!! Nu spun ca drumul acesta e bun sau rau, spun doar ca l-am ales pe bajbaite iar umarile va trebui sa mi le asum.

De aici incepe povestea zilei…

E bine de stiut ca dupa BSU, mai exact datorita unui “curs” (=lecture) despre democratie participativa, mi s-a intiparit in minte cuvantul development. O perioada m-am tot gandit ca s-ar putea sa vreau un master in directia asta. Zilele trecute am gasit asta si asta Am avut senzatia ca cineva mi-a citit gandurile.

Planul pentru ziua de azi era batut in cuie: trezit, mancat si citit Mizeriile istoricismului, K. Popper, inca sper ca o sa ma apuc de ea si o sa o termin in noaptea asta!! De trezit, m-am trezit, de mancat, am mancat “Maine imi expira laptele!! Ma enerveaza!! :D” dar in loc sa ma apuc de citit am intrat pe net si m-am uitat la trei editii Buna ca Viata care, din pacate, nu m-au impresionat prea mult. In schimb, m-am convins ca-mi place mult Catalin Stefanescu. Tot hoinarind, “Sunt indragostita de verbul a hoinari!”, de pe un blog pe altul, am dat de bloguri si oameni pe care ii citeam mai demult. Am dat si peste asta ceea ce mi-a amintit iar de intrebarea mea iubita.

Dimineata aveam senzatia ca am visat ca cineva imi spusese ca e aici in Suedia la un master in development. Astazi, la bucatarie, vorbind cu un coleg de coridor din Africa, la intrebarea ce mi-ai spus ca studiezi, am primit raspunsul development.

Ma intorc de la masa cu gandul sa ma uit la un film gasit aici, e cred, a treia oara cand intru pe blog si am intrat mai mult ca sa-mi amintesc de unul dintre cei doi L :)). In film, ce sa vezi, development din nou (qoute from the movie "I know a lot about certain things. Transport, development. But sod all about everything else. Including, obviously, real life.") !!

Ma intreb daca cineva incearca sa-mi transmita un mesaj :)

Imi dau seama ca m-am reorientat dinspre ONG-uri si proiecte inspre politici si .??. Dar problema unei destinatii concrete ramane, politici de dezvoltare suna frumos dar prea putin concret. Una din nazuintele mele pentru urmatoarele 5 luni este sa sa dau un contur planurile de viitor, sa limpezesc niste ape inspre care sunt tentata sa alerg. Mi-am luat cursuri in directia asta, planuiesc sa particip la niste lectures in domeniu, sper sa am mai des zile precum cea de astazi. Trebuie sa ajung la un deznodamant cu povestea asta!! Trebuie sa ajung in situatia de a putea arata cu degetul un job anume pentru mine astfel incat sa-mi pot trai impacata studentia si experientele ce au sa apara!! OF!!

Postul acesta l-am scris:

- pentru mine, caci am vrut a-mi pun in ordine gandurile, iar scrisul inntotdeauna m-a ajutat sa fac asta!

- pentru ca am senzatia ca astfel fixez cateva concluzii, le fac nemuritoare, macar o parte din raspunsul la intrebarea devine mai clar!

- pentru ca poate la un moment dat cineva, cumva arunca un comentariu/mail ce se poate dovedi a fi de ajutor

2010-01-10T08:10:00.000-08:00

Salut lume!!

Hai sa povestim!

Dragi prieteni care ati ajuns pe blog, sunt in Suedia, in Lund; se intampla, mi-am inceput studentia Erasmus!! Scuze ca nu apuc sa va povestesc la fiecare in parte ce mi se intampla, la unii va spun mai mult, la altii mai putin { uneori am senzatia ca e prea mult si prea putin timp, uneori pur si simplu uit ce a mai aparut nou, iar alteori, hmm, devine ciudat sa repet aceeasi poezie } .

Postul acesta e despre drumul spre Suedia si intra in categoria “Daca ai senzatia ca ai ajuns la fundul sacului, te inseli mai exista inca o intamplare intamplatoare ce ti se poate intampla! :D”.

Avertisment: Urmeaza un post prea personal, lung, incalcit, scris cand la persoana I cand la persoana a III-a si plin de ganduri asezate intre ghilimele. Aveti nevoie de rabdare si imaginatie.

Cluj – Budapesta

Plecarea din Cluj a fost lipsita de cea mai mica urma de entuziasm. Cum sa nu fie fain ca plecam in Lund, dar parca nu era inca momentul. Dupa o perioada plina si obositoare la facultate si dupa o vacanta pe care nu am simtit-o pentru ca din nou am avut de lucrat pentru facultate, plecarea asta nu a picat decat asemeni inca unui lucru pe care trebuie sa-l duc la capat. Simteam nevoia sa stau cu ai mei, cu cei doi L. Dar no, hai, la drum!! Octavia s-a urcat in microbuz unde a bocit un pic jumatete de nervi pentru ca plec am, iar jumatate din cauza unei raceli proaspat prinse.

** Cea mai enervanta chestie care mi s-a intamplat in ultima perioada a fost sa simt cum ceea ce imi place mult poate deveni o povara: a trebuit sa citesc pentru facultate trei carti absolut superbe pe care in loc sa le devorez , aveam senzatia ca nu se mai termina o data a.i. sa scap.

aeroport Budapesta

Ajunsa la prima destinatie, mi-am dat seama, in primul rand, ca e mai complicat decat mi-am inchipuit de tras dupa mine un bagaj de 24 kg (avea sa aflu mai tarziu :D).

**Aveti de ganduri de plecare? Asigurati-va ca valize vi-s functionale (cu rotile bune, comod de impins/tras) apoi, cum ati ajuns in aeroport, inarmati-va cu un carucior pentru bagaje, chiar daca pare ca nu veti avea nevoie, gandurile de genul “nu are rost, doar una doua scap de bagaj!” se pot dovedi neproducetive.

Acum imaginati-va o Octavia tragand de o geanta a carei rotile mergeau tot intr-o parte, radeti un pic, bine!, un pic mai mult. Gata? No, eu nu prea am ras. Bunn!! “Sa ma asez, e ora sapte, la 9:30 check in-ul. Asteptare de voie! Toata lumea doarme in jur, iar bagajele nu sunt supravegheata. Dragut! Pot atipi si eu! O singura problema: raceala!!” Imaginati-va acuma febra, frisoane, cand frig, cand cald, respiratie uscate, nimic tusa , nici nevoie de batistute, dar din plin o senzatie de moleseala. Not cool!! Si cum nu era de ajuns, au picat pe mine si niste dureri de abdominale, oficial sa le spunem, continuarea nu e de scris pe blog. Se face 9:40 ceasul. “Iei check in!!” Se ridica Octavia, cara bagajul, ajunge la locul cu pricina, nimeni la coada, nimeni in locul unde iti dai buletinul (nu mai stiu cum ii spune, desk?). Astept. Nimic!! Ok... Ma uit la ceas, se apropie de 10, ma duc sa verific din nou cand se face check-in ul, 9:40. Ok.... “what`s wrong?” Octavia cara bagajul dintr-o parte in alta, cand sa ajung in fata punctului de informatii observ ceasul!! “Ieiiii in Budapesta e cu o ora in urma Ieiii eu nu aveam fixat ceasul Ieeiii inapoi la astepta!!” Intre timp, saturata de tras bagajul, mi-am luat un carucior despre care am descoperit un pic cam greu ca trebuie sa apesi pe maner astfel incat sa-ti mearga lin, daca nu, risti sa imbingi ca berila, ar zice fratemiu, si sa te intrebi “De ce Dumnezeu le-au mai facut astia daca impingi la ele ca si cum ai impinge la bagaje?!”. Ioi, acuma imi vine sa rad, but it was not funny.

Inapoi la asteptat. “ S-a facut 9:40, dar hai sa mai stau un pic, sa plec pe la fara zece!!” Gandit si facut. Ajunsa la locul cu pricina, coada era deja de vreo 15-20 de persoane in fata mea. “Yes men!!” Asteptare!! Intre timp, febra nu-mi dadea pace, pentru prima oara in viata mea aveam senzatia ca ard, cand clipeam si mi se atingeau pleoapele de pielea aceea de sub sprancene (Rux cum ii spune?), le simteam pur si simplu fierbinti. Lorelei ar spune Kewl, not really, noroc de carucior ca aveam de ce sa ma sprijin!. [...] Speram ladoar unu, doua kg in plus, pentru care sa platesc maxim 20 euro, s-a dovedit ca am 4 si 60 euro de platit. Mi s-au taiat picioarele cand am auzit cat am de platit dar “No hai , ce o fi , o fi!!”. Platit, imbarcat bagaj mare. “Hiuu!! Am scapat”

Urmatorul pas: coada pentru poarta de imbarcare. Imaginati-va acum o coada de ioi, vreo 50 de persoane (!?), o coada care incepea undeva pe la mijlocul aeroportului si se termina intr-unul din capete, spre care mergeam si cascam surprinsa gura pe masura ce vedeam ca nu se mai termina insiruirea de oameni. [...] Febra nu-mi dadea pace. “Oare nu cumva sunt deshidratata? Am febra mare si nu am baut pic de apa de ceva ore! Trebuie sa-mi iau apa! Ok... oare pot plati in euro? Nu mai am timp sa schimb, nu de alta cu coada asta nu ajung in timp la imbarcare. Hmm?!” Merg la ceva bar. Vanzatorul servea un alt client, eu ma grabeam “Sorry do you receive euros?” Nimic. Astept. Nimic. Repet intrebarea. Nimic. “Frate, oare vorbesc chiar atat de incet? Nici macar nu s-a uitat spre mine.... ”. Termina de servit clientul de langa mine si-mi raspunde. Il vad pe client cum zambeste un pic ironic si multumit de faza. Imi iau apa, ma simt stupid “Bunele maniere! No, de acuma ce sa-i faci! Thank you! Next! Coada!!” .

Ultima parte a cozii isi ducea veacul intr-un hol stramt, unde toata lumea statea langa peretele din dreapta. Eu, mai desteapta, m-am asezat langa cel din stanga, imi placea mie senzatia de a vedea in fata, nu ma intrebati ce :D. La un moment dat nu intelegeam de ce toti cei care treceau pe acolo se bufneau in mine fara sa-si ceara scuze “Shit, stau in calea oamenilor, ioiii! Ma mut! :D” . [...] Mai erau 20 de min pana la pleacarea avionului, iar eu eram inca la coada, nu trecusem inca nici macar de controlul bagajelor de mana. Un politist imi spune ca pot merge mai in fata a.i. sa nu pierd avionul. Cu “sorry, you see.. I may...” reusesc sa intru tot mai in fata, pana la un tip care imi spune ca si el merge cu acelasi avion. Avea sa aflu un pic mai tarziu ca m-am zbatut in zadar, plecarea avionului a fost amanata cu 10 minute si toti cei in fata carora am trecut mergeau cu acelasi avion “Shit! Iar mi-i rusine”.

“iei am trecut de control fara sa-mi arunce nimic!!” Ajunsa la imbarcarea, m-am asezat bineinteles la o noua coada. Iar asteaptare, iar coada, iar calduri. Un batranel ungur foarte amabil ma trage de doua ori de manecuta cat mai intre omeni “sa se cunoasca dom`le care ti-i locul la coada!! Dom`le dar simt ca ma sufoc! Si apor, ce? Vrei raceala? Na ca stau langa matale! :D” [...] Have a good trip! “Thank you!!”

Zborrr!! - aeroport Suedia

Avion. “Iubesc decolarile!!” Sa fi vazut o fetita mica, care nu stia prea bine sa vorbeasca, cum radea la decolare, belea!, dar si cum plangea la aterizare. Pe langa ea si eu, racita fiind, imi venea sa ma urc pe pereti de durere de urechi.

Dupa decolare, stiam ca din nou trebuie sa-ti arati buletinul, stateam cu el pregatit cand ajung la un nene care tot le arata oamenilor culuarul prin care sa o ia, numai mie nu mi-o aratat sau nu am vazut. Confuza, bineinteles ca am oprit coada. Am zarit undeva EU “Iei eu pe acolo, daaarr in fata mea e un tip cu pasaport, in spate altul tot cu pasaport, numai eu cu buletin, iar restul trec linistiti prin alt culoar. Ok, iar am gresit adresa!! Not cool Octavia!” Totusi, tipa careia i-am dat buletinul, a facut ceva cu el, ce, habar nu am!

Linistita si fericita ca tocmai am vazut cerul suediei ( “Am ajuns!! O sa fie superb, o lume noua o sa mi se plimbe prin fata ochilor!” ) asteptam bagajul de cala. La un moment dat, un copil s-a apropiat de mine, spunea ceva in suedeza, vroia sa ma ia in brate. Incercam sa schitez ceva gest afectiv, dar nu-mi iesea, nu intelegeam de unde a aparut si care e faza cu el. M-am prins in cele din urma ca era un copil bolnav (poate autist).

“Yes, nu mi-au pierdut bagajul. Am bagajele, am ajuns cu bine, sa respir, s-ai sun pe ai mei, iar intre timp sa caut un loc unde sa schimb euro in coroane, sigur este in aeroport!!“ In 10 minutes, the buses will leave “aa dar eu nu am treaba cu ele, eu merg la gara!” Vorbesc la telefon, apoi merg la un punct de informare, unde intreb linistita de un exchange si de gara, aflu ca nu exista in aeroport exchange, iar la gara se ajunge cu autobuzul Go! It leaves in two minute, you can pay with card! “Shit, fugi!!!” Imbarc bagajul. Urc in autobuz, o batranica sofer, nu-mi accepta cardul. “Fuck!” Scot bagajul, rog pe cineva sa se uite la el. Fug dupa bilet cu speranta ca-mi primeste euro!! Ajung la un ghiseu, dar nu de acolo se cumpara, nimeresc pana la urma locul. “Do you accept euro?” Yes! Nu-mi accepta nici hartie de 100 nici de 5, prea mari!! Se ofera un tip sa-mi plateasca, dar nici lui nu-i accepta, avea prea putin “??” Imi vede vanzatoarea cardul! “Ioi, aici mi-l accepta??!! Of!!” Iau bilet. Fug!! Autobuzul pleaca in fata mea. Bagajul ma astepta cuminte, iar langa el un tipul. “Don`t tell that you lost the bus because of my luggage!” De fapt, nu avea nici el bilet. Pentru urmatorul autobuz trebuia sa mai astept cateva ore asa ca am luat un taxi impreuna cu un tip pe care abia il cunoscusem si care nu stia bine engleza. “Ioi!!” Pe drum observ la un moment dat ca soferul era un Omar “Doamne, ar fi culmea sa ajung in Suedia si sa ma racoleze un terorist! Preconceptii Octavia, preconceptii!!” Preconceptii sau nu, eu eram cu ochii pe drum, cautam indicatoare: “Malmo” si Gara. Mergeam in directia buna, totusi am format 112 pe telefon, in caz de ceva dau apelare. Nu ma intrebati ce rezolvam cu asta sau de unde atata panica aiurea. Am ajuns cu bine!! Soferul a fost chiar amabil.

Mai departe am fost luata in primire de Patricia, tipa la care stau pana luni si totul a fost bine.

Prea le bag pe toate in seama, asa-i ??

Va urma!!

Tort cineva?

2009-12-30T08:28:00.000-08:00

După:

- o ceartă mică cu fratemiu despre cine e mai vinovat de situaţia în care ne aflăm, noi sau clasa politică;

- vizionarea bâlciului de la televizor despre concedierea profesorilor;

- un comentariu scris in grabă şi de nervi pe un site de stiri;

- o lectură consistentă din două cărţi care am senzaţia că au fost scrise ieri.

Am descoperit cireaşa pentru tort : "suntem oricum o naţie de bambilici".

Sursa, autorul.

La multi ani!

de dragul serii

2009-12-11T11:54:00.000-08:00

*sursa

mersi gabi :D si laura :)

in seara asta sunt trista

2009-12-06T12:12:00.000-08:00

Nu am fost si nu sunt socializata intr-o societate democrata (ci de trazitie!) . Nu am crescut intr-o comunitate in care sa se cultive implicarea in comunitate. Nu am avut un profesor de educatie civica care sa-mi insufle spiritul civic. Nu am avut parinti care sa ma educe in spiritul responsabilitatii si al implicarii sociale.

Cu toate acestea am prins la un moment dat un tren, de vina a fost contextul: proiecte, voluntariat, profesori, ongisti, internet, minte putina, deschidere, avant naiv, incapatanare. S-a intamplat!! De dat jos, nu m-am mai dat. Am crescut in trenul acela, inoculata fiind de ideile "Se poate face ceva!" "Lucrurile se schimba si se vor schimba!" "Nu poti fi indiferent!" "Nu ai dreptul sa te plangi daca esti indiferent!" "Fiecare act conteaza, fiecare alegere!" "Sta in puterea fiecaruia dintre noi sa schimbam lucrurile" "iar lucrurile e vor schimba in bine""Nu incerca sa fentezi statul si societatea caci te fentezi pe tine" In timp s-au lipit de mine, genul de modele care sa-mi sustina si modeleze un anumit tip de gandire (vezi Oricum, MaiMultVerde, Fundatia Noi Orizonturi, Creativ, Copacul de Hartie; Raed Arafat, Bucurenci, Corina Murafa, George Hari, Marian Stas si altii care nu-mi vin acum in cap). M-am asezat tot mai confortabil in trenul cu pricina!!

In trenul acesta se vorbeste despre democratie, dreptul la vot, participare la decizie, "puterea cetateanului". E atat de firesc!

DAR astazi, cand am iesit din cabina de vot nu am simtit nici o urma de putere, doar:

- o senzatia de tristete si imposibilitate de a face ceva pentru viitorul meu;

- parere de rau pentru propria nestiinta (poate daca as intelege mai bine conceptul de stat, nevoile unui cetatean, posibele scenarii prin care se poate raspunde acestor nevoi si mecanismul numit politica...);

- furie pentru propria slabiciune (poate daca as fi mai sigura pe mine, cu siguranta nu sunt o persoana care se poate aseza dreapta intr-o pozitie sau alta si asta pentru ca in primul rand nu stiu si inteleg indeajuns... );

- frustrare caci aveam senzatia ca totul e minciuna (daca pun stampila, devin partasa la minciuna);

- iar parere rau pentru propria nestiinta (poate daca as sti cat de important e, de fapt, adevarul si care adevar...)

Din pacate, dincolo de concepte, de teorii, de analize, de studii, de cunostinte si intelegere, de putere, de jocuri, de interese, de influente, de dimplomatie, de negociere, de minciuna si adevar, de democratie se afla viitorul meu si al familiei mele, iar eu astazi nu am facut nimic pentru el, mi s-a dat puterea sa fac ceva , dar nu am avut puterea de a face ceva.

Iar cand spun viitorul meu, nu ma refer la acel viitor abstract despre care se vorbeste in trenul "democratiei" in contextul votului ci ma refer la viitorul nostru de maine...

Seara, acasa, de fapt in camera de camin, mama mi-a spus: "Indiferent de cine va fi, nu va fi bine, dar lasa ca tu o sa mergi in Suedia si o sa vezi cum e acolo si poate o sa plecati amandoi in lume si o faceti ceva cu voi!!" iar tata mi-a spus saptamana trecuta: "Mai bine iti duc dorul decat grija!". Parintii te trimit departe!! Ma intreb ce spune asta? Si nu vreau sa-mi raspunda sociologia in termeni de modernizare, slabire a legaturilor familiale, autonomie BLA!! ....

Eu nu vreau sa plec in strainatate decat pentru studii, daca intr-o zi ma voi decide sa fac asta, va fi interesant raspunsul la intrebarea "De ce?"

Culmea este ca am stat doua ore in seara asta sa scriu toate acestea cu toate ca timpul chiar nu-mi permite; am facut asta tocmai pentru ca din trenul acesta in care m-am urcat nu o sa pot cobori curand!

pentru mesajul cu Nichita

2009-12-03T11:45:00.000-08:00

Mi-am amintit de blog. Am găsit un mesaj nou. De dragul lui şi al persoanei mi-a venit mie aşa să mai scriu un post. Am terminat azi un proiect din care aveam senzaţia ca nu voi mai reuşi să scot nimic. Am fugit la facultate cu un taxi. Iar colinde, iar un sentiment de confuzie: "De ce colinde? doar mai e multt până la Crăciun!" Am predat proiectul. Am văzut un film Black Harvest, 1992, de Robin Anderson, Bob Connolly. Filmul mi-a amintit cat de cruntă e sărăcia, cum putem trăi fără a fi conştienţi de asta şi de ceea ce se întâmplă în afara lumii noastre mici.

Vreau sa merg voluntar într-o tabără internatională dar nu undeva unde să mă distrez jumătate din timp ci undeva precum El Salvador unde aş putea face ceva care aibă cu adevărat un rost. Mi-am amintit de ce "visul" meu era, poate încă e, să lucrez într-un ONG; acum vreo 3 ani, cred, când a apărut prima oară platforma Mentorship, în aplicaţie a trebuit să-mi motivez interesul pentru clasa aleasă (ong, bineînţeles) şi am scris ceva de gen: îmi doresc ca în viitor dacă tot voi lucra pentru un salar, să o fac ştiind că cineva va avea parte de o viaţă mai bună, nu ştiind că contribui la obţinerea unui profit. De când cu Mentorship-ul a trecut mult timp, aşvoluntariat am mai făcut dar de fapt eu ştiu că ceea ce am făcut nu se numeşte chiar voluntariat. Facultatea e deja la jumătate şi dacă mă gândesc la cum priveam perioada asta acum trei ani, hmmm, mai bine nu mă gândesc. Apropo de facultate, am primit un feedback fain azi despre care mi-ar fi plăcut să povestesc, dar nu a fost sa fie aşa că scriu pe blog si spune la toata lumea: Hey, lume azi am fost un student fericit!!

Ioiii, am uitat!! Trebuia să o sun pe mama, i-am promis azi pe la 1 că o sun când ies de la facultate! Promit că sun mâine.

No noapte bune!! ;}

P.S.: Aseară şi eu, domnişoară, am ascultat Nichita! Vezi gând 4 pentru o zi mai bună!

Vai că tare frumos a fost!

2009-06-24T16:28:00.000-07:00

Am fost la concert cu Maria Gheorghiu. Mi-am amintit de prima oară când am fost la Sighişoara, de calculatorul de acasa, de Radio3net, unde ascultam înregistrările de la Folk You şi de inca cineva. A fost tare frumos. Îmi place folkul pentru că am în faţa mea un om şi o chitara, o pereche de mâini, doi ochi şi o pereche de sprâncene, pentru că se uită versuri, pentru că se vad şi simt emoţiile, pentru că am senzaţia că cei de pe scenă ne dau bucăţi din ei, mă întrebam dacă nu cumva la un moment dat nu vor mai avea ce da, pentru că poţi să stai şi să asculţi un joc de cuvinte pe o voce frumoasa. În seara asta am ascultat câteva voci, fiu, pur şi simplu frumoase. Mulţumesc! A fost puţină lume ceea ce a lasat loc de tristeţe dar cei ce au cântat, au cântat parcă unii pentru alţii, parcă de plăcerea cântatului, parcă special ei şi noi.

La şfârşit ne-am îmbarcat spre casă, am mers la Mcdonald şi ne-am înfruptat cu aripioare şi cartofi prăjiţi. lângă o masă, pe terasă, căci era ora închiderii şi ne-au dat doar la pachet. Apoi, afară picura, dar mâncarea s-ar fi răcit. Spre casa a început să tune şi să fulgere, iar fetele să-mi povestească despre un necrofil clujean care e de fapt şi criminal in serie. Frumos aşa? Pe drum ne-am intalnit si cu nişte scandinavi, ne-am declarat iubire, am cântat Floare de Vârtej, am stat cu capul în geam la PellArt şi am ajuns acasa.

Somn uşor!!

Voluntar fericit

2009-06-11T14:25:00.000-07:00

Astazi sunt un voluntar fericit.

Astazi am strans gunoi, am maturat, am vopsit, am privit copii si am curatat o fetita de vopsea de pe fata; am cautat solutii, m-am orientat in spatiu si am fost un mic exemplu; am si intalnit oameni "mari" care au pus mana pe lopata cu multa reticienta, apoi si-au facut rabdare si in cele din urma nu au plecat pana nu a ramas perfect in urma. Multumim!!

La ora 11:00 m-am trezit iar la ora 23:00 urcam Piezise murdara de vopsea pe blugi, cu o tona de ganduri, obosita pana peste cap si multumita ca lucrurile par sa mi se aseze. In jurul meu era forfota, terasele erau pline ochi de studenti foarte, foarte vorbareti, pe strada la fel, in camin la fel. Eu eram prea obosita si veneam dintr-un loc al copiilor si al oamenilor care vorbesc despre strategie, comunicare, educatie si copii. Ce diferenta!!! paranteza: toata miros a diluant!!!

Si totusi asa sunt de fericita caci mi-am petrecut seara vorbind despre "ce am putea face pentru a schimba lucrurile in bine?" Asta nu suna a viata de student, dar ce sa fac daca nu ma pot abtine?!

Nu as putea, pur si simplu nu as putea munci pentru a produce bani!! Astazi munca mea a produs o banca proaspat vopsita, de care la un moment dat se va bucura cineva. Simt ca in directia asta imi doresc sa mi se intample lucrurile!! Nu o sa mai dau voie nimanui sa-mi spuna ca-mi irosesc potentialul muncind pe gratis in ONG-uri.

Ce am mai descoperit astazi? Imi place continuitatea, mi-am amintit de proiectele la CLT si cat era fain sa avem idei si sa le punem in aplicare indiferent de directia in care tinteau. Acum, la Impact mi se da posibilitatea sa gandesc in prezent dar in primul rand in perspectiva si mi se mai da posibilitatea sa vad rezultate nu doar sa sper la un ecou!! Da imi place mai mult ideea de strategie si cea de punct ochit, punct lovit decat cea de activitati originale, sporadice si indreptate spre toate punctele cardinale.

Noapte buna!!
Si sa nu uit, legat de EYP, din imensul, asa numitul TG.NT. vor merge delegatii atat la Olimpic Forum cat si la Olimpic Young. Atat e de fain ca se aduna o gascuta frumoasa de EYPeri targnemteni; si la anul si la celalt si tot asa sper sa tot ajunga copii pe la sesiuni.

scurt si prea personal

2009-06-04T17:14:00.001-07:00

Fericita, greu, tarziu, enervant, confuz, parerea de rau, fericita.
Maine partial, am terminat proiectul la politici.
Am invatat cate ceva de la o persoane destul de aproape de mine dar pentru care nu am avut destula rabdare pana acum. E un sentiment fain!
Nu ma mai duc intr-o tabara in care imi doream mult de tot sa ajung, ma enerveaza, dar stiu ca daca s-ar fi putut as fi mers.
Sper macar sa iau la scoala de vara daca nu, sa gasesc alta.
Sper sa fie fain la Bucuresti in practica.
Trebuie sa raspund la un mail si la un mesaj pe Facebook.
Vreau un curs de drept.
Vreau un teanc de carti de sociologie si politici de luat acasa in vacanta si mai vreau acel ceva care sa ma tina lipita de ele.
Maine ajung la TIFF la filmul adus de MaiMultVerde.
They are rebulding.
Sa ma duc? Sa nu ma duc la ecologizare in parcu feroviarilor? Ar trebuii sa ma duc!!
Gata!! Somn!!
aa si Multumesc!

Blog`jurnal: as sterge blogul

În seara asta

2009-05-13T14:44:00.000-07:00

Aripi de hârtie

2009-05-11T13:27:00.000-07:00

     Titlul postului e titlul unei melodii si se potriveste perfect cu ceea ce am descoperit astăzi despre mine, dar asta e o poveste care nu şi-ar găsi locul aici. E totuşi o chestie pe care mi-ar plăcea să o împărtăşesc: sunt câteva persoane pe care astăzi chiar le-am făcut să zâmbească. :}

    Astăzi am fost la VoluntEXPO, Săptămâna Naţională a Voluntariatului. Uite că anul acesta am avut posibilitatea să particip în direct şi nu doar ca vizitator ci ca voluntarul cu tricou albastu de lângă cel mai fain stand, standul IMPACT :) Hmm ...care a fost sentimentul?! Păi a fost..., de data asta eram acolo, printre oameni coloraţi, entuziasmaţi, devotaţi si fericiţi că fac ceea ce iubesc, cel puţin aşa speram eu că sunt. Bineînţeles că nu ar trebui să cad în capcana generalizărilor dar....

    Ce mi s-a întipărit în minte?

.....tricourile albastre de la IMPACT, cele vişinii de la Centrul Naţional de Voluntariat, cele albe de World Vision, cele galbene de AGLT, cele grena de la Serviciul de ajutor Maltez, cele albe cu ceapa roşie de la Centrul Raţiu, clovnul celor de la Little People, cerceii tipei de la Habitat pentru Umanitate, vecinii noştri de la centrul "Sfânta Ana". E plăcut gândul "Uite, s-au strâns aici câţiva oameni, fiecare venind din direcţia sa şi fiecare aflându-se în încercarea de a îndrepta o mică parte din lumea asta cam strâmbă!" .

Ce nu mi-a plăcut defel ?

În primul rând locaţia, Piaţa Mihai Viteazu nu e nici centrală, nici în apropierea universităţilor sau în calea studenţilor. Astfel, şi datorită aproape inexistentei promovări a evenimentului am rămas în voia trecătorilor. Pentru mine, este pentru prima dată când observ că la sfârşitul unei zile de târg, incă mai există materiale pe mese. În al doilea rând, au venit mai puţine ONG-uri decât mă aşteptam, eu mai ştiu câteva din Cluj care chiar îşi aveau locul la târg. Hmm... viitorul nu sună promiţător, stundeţii chiar caută diverse oferte de voluntariat, daca ONG-urile nu vor ţine pasul, îşi vor pierde potenţiali voluntari în faţa organizaţiilor studenţeşti. În general, programul SNC Cluj-Napoca m-a dezamăgit. Mă aşteptam la iniţiative de amploare care să aducă în atenţia noastră, a tuturor programele de voluntariat, rezultatele munci voluntarilor şi oamenii care renunţă la indiferenţă şi pasivitate.

Altceva?

Păi, mulţumesc celor care au fost în cerc la jocuri, a fost îmbucurător si încurajator să vezi că la o simplă strigare se poate strânge un grup de necunoscuţi care mai apoi să se lase prinşi de jocuri simple, chiar penibile dar antrenante si distractive!

Blog`jurnal: Mă enevează că nu pot scrie cu alineat!

Imi ocup timpul cu...

2009-05-07T15:20:00.000-07:00

Sunt rupta de oboseala, dar nu o oboseala oarecare ci una din aceea cand esti multumit ca ai obosit facand un lucru ce iti place mult de tot. Imi era dor de o astfel de oboseala. Am responsabilitati, trebuie sa-mi organizez atent timpul, mintea mea e pusa la treaba si cineva are incredere in mine. E de bine!

Astazi mi-a fost plina. Am mers la One World Romania care spre fericirea curiozitatii mele, a ajuns si la Cluj. Am vazut un documentar despre Birmania care e imposibil sa nu-ti trezeasca intrebari si tristete. Blocat in mintea mea, datorita acestui documenar, a ramas versul Free from fear. Ar trebui sa fiu recunoscatoare ca fac parte din generatiile care nu cunos cu adevarat frica.

Ziua de astazi s-a terminat cu o serie de mail-uri trimise spre diferite colturi. Maine incepe sesiunea de comunicari stiintifice, lucrarile se anunta a fi interesante. Din pacate, eu nu voi putea sta decat in prima parte a programului. E comic, uneori iti doresti sa te apuci de ceva, speri sa-ti apara ceva inainte , iar alteori, cad toate pe capul tau, parca e vrut sa se adune toate si sa nu mai ai timp de nici unele. Scriam intr-un alt post despre ceva ce mi-a aparut la orizont, ei bine, maine se aude ca se va contura mai clar, maine seara voi fi mai putin confuza in legatura cu aceasta aparitie.

Pe 11-17 mai e Saptamana Nationala a Voluntariatului. De vreo doi ani stiu de SNV, mi se parea o chestie atat faina si importanta, dar departe. Uite ca acum sunt la un pas de ea, voi merge la targul de ONG-uri impreuna cu FNO, abia astept, sunt atat de curioasa!

Apropo de Birmania

iar ghiveci

2009-04-29T15:48:00.000-07:00

De data asta, sunt de cateva zile in Cluj. Nu am revenit prea entuziasmata, dupa cum spunea astazi cineva, parca mai mergea o saptamana de vacanta. Cu toate acestea, ajunsa aici, m-am trezit zambind, e frumos, e inverzit si luminos, a revenit vremea pentru plimbare si privit.

Luni ma gandeam ca ma astepta doua saptamani grele. In primul rand, trebuie sa-mi scriu aplicatia pentru o scoala de vara, nu sunt foarte sigura pe ceea ce fac, dar incerc.

Apoi, pe 8, 9 mai e o sesiune de comunicari stintifice organizata de Cluster (asociatia studentilor de la mine din facultate), iar eu sunt responsabila de mici chestiute. Planuiam sa stau departe de organizatiile studentesti, dar m-am trezit departe de cam tot. Uite asa, din nevoia de a face ceva si din frica efectelor hibernarii, am intrat in Cluster. Nu-mi pare rau si incep sa descopar motive sa raman. Ieri am fost dupa sponsori, m-am bucurat sa-mi dau seama ca nu mi-am pierdut chiar rau de tot "dexteritatile" si mi-am dat seama ca da, e tare aiurea sa mergi la sponsori, mai ales in conditiile in care esti cam disperat, nu esti foarte bine pregatit si ai foarte putin de oferit in schimb, dar e un exercitiu bun. Stand de vorba cu reprezentanta unei librarii mi-am dat seama cat de treaza era mintea mea, brusc trebuia sa fac ceva atunci si acolo, trebuia sa reactionez conform unor semnale primite de la ea si in functie de nevoile mele! Mintea mea era pe faza! Mi-ar placea sa fie asa si la facultate, unde cu toate ca ceea ce mi se "preda" imi place foarte mult, mintea mea hiberneaza intr-o mare masura. Hmm?! Mai apoi e Impact si facultatea... Uite ca sunt pe la mijlocul cam spre sfarsitul saptamanii si hmm nu mai pare asa plina

Stire scurta: ieri am primit o veste buna, se anunta ceva la orizont, ce-i drept, iar ma arunc ca musca in lapte, dar e bine, e foarte bine ca doar laptele e dulce!

Blog~jurnal: Am senzatia ca sunt tentata sa scriu prea personal, ca poate ar trebui sa ma tin departe de fapte concrete si nume. Hmm?! Mai vad eu, cum ma voi simti mai confortabil, asa voi continua.

Multe si marunte

2009-04-23T03:11:00.001-07:00

Sunt de cateva zile acasa si e tare fain. Locuiesc intr-un oras minuscul de 22 000 de locuitori, aici se spune ca niciodata nu se intampla nimic; tot aici, din fericire, eu una am avut ocazia sa fac cate ceva. Plecata la facultatate, intr-un oras de 300 000 de locuitori, nu am ajuns inca sa regret, tanjesc dupa beneficiile unui oras mic. Acum avand ocazia sa petrec aici mai mult timp, mi-am dat seama cat de placut si neobositor e. Wow, totul poate fi cuprins cu o privire! Nu sunt cuprinsa nici un fel de melancolie sunt doar incantata de starea insuflata de TgNt.

M-am intalnit cu joker, mi-a povestit despre CLT. Se pare ca fac bine, pe la vara au cateva planuri, sper sa le puna in aplicare. Anul acesta in octombrie vor avea din nou alegeri, mai vine o generatie, fain, foarte fain. Ultima noastra, mea primavara-vara la CLT a fost ataattt de plina, aveam multe idei si planuri, mult timp si ceva experienta, chiar au iesit "chestiute" de tinut minte; sper sa se bucure si ei de vara lor asa cum ne-am bucurat si noi de a noastra. Prin alte parti, Ruxandra e plecata la a60 Sesiune Internationala EYP. Si tot prin zona asta, in curand va fi regionala EYP Moldova, unde din TgNt vom fi trei chairi si o delegatie plina ochi de copii destepti. E un sentiment fain sa stiu aceste lucruri si sa observ cum fiecare experienta isi lasa amprenta asupra lor si a fost foarte fain sa primesc mesajul: "Fata..e superb..am un comitet de nota 10, petrec tot timpul liber cu ei..." .

Zilele acestea m-am intalnit si cu fosti CLTisti, hehe! Vorbeam cu L. despre cat de vizibile au devenit diferentele dintre noi: ne-am dus fiecare in directia lui, invatam despre lucruri diferite, ne implicam in actiuni diferite, avem fiecare pana si accentul lui. Sper sa pastram legatura, sa nu ne indepartam prea mult unii de altii, sper sa ne intalnim si reintalnim pentru a impartasi fiecare cate ceva despre coltisorului lui de lume.

Am descoperit ceva foarte, foarte fain: Youth for human rights

Edit

2009-04-16T13:39:00.000-07:00

Stiu ei, ce stiu:

nc said,

Cum va asigurati ca viitorii lideri formati nu se vor inscrie, beneficia de training si atat? Pun aceasta intrebare pentru ca deseori am observat cum la actiuni de gen asta se intampla.
Miruna said,

@nc
Va exista un proces de selectie al potentialilor participanti, iar cei selectati vor fi rugati sa semneze un acord prin care se vor angaja sa organizeze cel putin o actiune de mediu cu voluntari in decursul unui an sau sa achite contravaloarea cursului si a taberei. Dar cred ca e important de punctat ca pornim la drum cu o prezumtie de buna credinta si ca privim mai mult spre oportunitatea oferita decat spre metodele de coercitie in cazul in care liderii formati nu se vor achita de obligatiile lor.

Diplome si filme

2009-04-13T15:12:00.000-07:00

Se pare ca saptamana incepe cu MaiMultVerde.
Dupa ce au ecologizat, plantat si nu numai parca se cerea sa mearga si pe educatie. Prin urmare, uite ca li s-a aratat ca ar fi binevenita o tabara de formare -m-am gandit eu sa-i spun- Recycle, raft & race -s-au gandit ei sa-i spuna-. Din cate imi amintesc, sper sa-mi amintesc bine, ideea nu e chiar noua, anul trecut, pe la inceputul verii, au mai avut o initiativa in aceasta directie; detalii nu mai stiu si nici nu tin minte sa fi citit despre ce a iesit pana la urma.

Cum mi se pare mie ca stau lucrurile?
Cam asa: avem un model de foarte buna practica + am acumulat cunostinte despre cum ar trebui construite lucrurile astfel incat sa se miste + printre totii voluntarii se gasesc, cu siguranta, cativa care sa-si doreasca sa puna lucrurile in miscare in comunitatilor lor => trebuie sa inarmam acesti voluntari cu cele necesare realizarii de lucruri care sa se miste si mai trebuie sa-i aducem impreuna, sa le dezmortim motivatia si entuziasmul.

Ideea de a forma tineri care mai apoi sa se intoarca in comunitatilor lor si sa faca lucruri marete imi aminteste de Youth Summit, conceptul tintea cam in aceasi directie.

Cum imi suna genul acesta de initiative?
Cu ocazia unor astfel de intruniri suntem toti stransi laolalta, ne bucuram unii de altii, absorbim tot ceea ce ni se transmite, invatam si planuiam marea cu sarea, simtim ca daca se vrea, se poate. In urma intrunirii, raman id-urile de mess si vor urma cateva discutii din ce in ce mai trecatoare "Ce mai faci? Bine! Tu ce mai faci? Tot bine!", cat despre concluzii si planuri, intorsi acasa, acestea nu mai par la fel de atragatoare si realizabile, cei formati se vor urni cu greu sau deloc in directia sperata de formatori. Uite asa, genul acesta de initiative, imi pare ca raman undeva suspendate in spatiu, izolate. Nu e cu adevarat profitabil sa mizezi doar pe ceea ce se intamplala cu ocazia intrunirii. Nici comunitatea mult vizata nu prea va avea de castigat, nici participantul nu va cimenta ceea ce a invatat.
Este adevarat ca intr-un context sau altul el va valorifica aceasta experienta, ceea ce bineinteles ca in cele din urma se va proiecta benefic asupra comunitatii. Daca tot se urmareste atingerea unor obiective, de ce s-ar lasa asta mai mult sau mai putin in voia sortii? O astfel de experienta ar putea reprezenta un punct de pornire foarte sanatos, de ce nu s-ar depunde cateva eforturi in plus pentru fructificarea lui? Unor astfel de initiative cred ca le lipseste acel factor care sa mentina interesul, motivatia, sa incurajeze legatura dintre membrii si sa sustina viitoarele initiative.

Ma gandesc ca un astfel de factor, pe el cred ca mizeaza initiatorii, ar trebui sa fie interesul beneficiarilor. Din pacate, nu pare a fi de ajuns. Din acest punct de vedere, programul lansat de maimultverde imi pare sa aiba un avantaj: isi arunca undita la o tinta fixa si bine definita, se adreseaza celor interesati de organizarea unor actiuni de ecologizare si plantare. Si tot s-ar putea sa nu fie deajuns, in orice caz, e de urmarit cum se va termina povestea, asta daca se va scrie despre finalul ei. Hmm oare cum ar arata un blog al initiativelor liderilor formati de mai mult verde?

Sa nu uit, programul e prezentat tare frumos, suna foarte tentant!! :)

Blog`jurnal: Merge! Mintea mea rumega tot felul de idei, imi place sa le dau un sens si o ordine. Lucrez un pic la texte, nu las chiar tot ce-mi vine la mana. Mi-am amintit de ziar.

inceput luni, 13 aprilie

Astazi despre ciubotica cucului

2009-04-12T15:37:00.000-07:00

`
"A fost un teren pustiu, niste oameni destepti l-au transformat intr-o oaza de verdeata" (un tata destept)

Am fost la gradina botanica din Cluj, a fost o plimbare plina ochi, s-a lasat cu multe narcise galbene, lalele rosii, galbene, in picatele alb cu rosu, cu zambile de toate culorile, ceva tuie care nu miroase a proaspat, cu multi toporasi, flori mici si violete, floarea pastelui si cu iarba, multa iarba, aaa, si cativa pesti si, sa nu uit, un melc un pic chinuit de mine. A fost frumos si linistitor,m-am bucurat in tihna; mi-am amintit de Ceahlau ( in gradina japoneza erau jnepeni) si de Dumbrava (ciubotica cucului!!).

Apropo de oameni destepti si oaze de verdeata. Am citit si ascultat asta in seara asta. E de bine! e de foarte bine sa-ti depasesti intr-atat obiectivele si e si mai bine sa auzi ca 8300 de voluntari s-au alaturat acestor oameni destepti. Ceea ce fac cei de la MaiMultVerde e o dovada ca "multi incearca, dar uite ca unii chiar sunt pe drumul cel bun" si ca putem fi urniti din fata televizoarelor daca ni se demonstreaza ca merita.

Blog`jurnal: imi e ciudat sa scriu, ma simt foarte stangace, mai vedem; treptat cred ca voi amenaja coloana din stanga cu tot felul de "chestiute" pe care le gasesc interesante.

Argument

2009-04-09T12:00:00.001-07:00

Cum altfel ar putea suna un prim post, decat asemeni unei incercari de a explica de ce incep acest blog. De ceva timp, ma tenteaza ideea de a scrie despre ceea ce imi place, ce urmaresc, ce descopar, ce mai fac sau ce mi se intampla.

Datorita blogurilor (dar si multor site-uri) am avut posibilitatea de a depasi peretii unei cutii (liceul teoretic si orasul de 22 000 de locuitori). Tot blogurile s-au dovedit a fi o oportunitate binevenita de a citi despre oameni faini care iubesc ceea ce fac. E placuta, comoda si plina de beneficii postura de cititor, dar sunt curioasa si cum e in papucii celui care impartaseste. M-am decis, voi experimenta!

Intrebarea pe care nu ma pot abtine sa nu o las sa apara este: voi scrie ceva care sa merite a ocupa spatiu? Din pacate, nu-mi pot raspunde la intrebare, dar imi dau termen de o luna, poate doua, daca in acest timp se vor aduna posturi interesante, voi continua, daca nu, voi reveni la postura de fidela cititoare.